Dragă N.! Nu fi ca o muscă sâcâitoare, care uneori zboară de jur-împrejur, iar alteori mai şi înţeapă, necăjind pe cei din jur, ci fii ca albina înţeleaptă, care primăvara îşi începe lucrul cu osârdie şi spre toamnă termină fagurii cu miere, dulci ca notele cântate cu măiestrie. De faguri te îndulceşti, iar notele le asculţi cu plăcere...

Viaţa ta se aseamănă cu un şanţ destul de adânc, care, atunci când plouă, se umple atât de mult, încât nu mai poţi trece peste el, iar altădată se usucă într-atât, că nici picătură de apă nu curge prin el. Iar Sfinţii Părinţi laudă viaţa ce curge asemenea unui mic izvoraş, cu statornicie şi nu seacă niciodată. Izvoraşul acesta este întotdeauna foarte folositor: în primul rând, îl poţi trece cu uşurinţă, iar în al doilea, este plăcut şi de folos tuturor trecătorilor pentru apa lui bună de băut, ce nu se tulbură niciodată, pentru felul domol în care curge.

Ai fost întotdeauna îndreptată către împlinirea pravilei de rugăciune, iar pentru poruncile lui Dumnezeu, pe care El însuşi le-a numit mici, nu ţi-a ajuns nici dorinţa, nici osârdia, nici silinţa, nici atenţia, iar cele dintâi nu au trăinicie fără celelalte. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul I, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 161-162)