Viaţa Sfântului Apostol Codrat

18 Iunie 2012 Vieţile Sfinţilor
 

    Sfântul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvântul lui Sirah: "Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor". Pentru că norii întunecoşi păgâneşti nedumnezeieşti erau cele străine faţă de lumina dreptei credinţe. Şi şedea poporul acela în întuneric şi în umbra morţii. Iar sfântul apostol Codrat, cu cuvântul lui Dumnezeu strălucindu-le lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate, a sfărâmat idolii şi a risipit capiştele cele drăceşti cu rugăciunea. Şi precum steaua magilor celor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea spre Hristos. Şi precum luceafărul cel de dimineaţă aduce după sine soarele, aşa şi el a adus în lume lumina cea mare a credinţei şi a luminat sufletele omeneşti cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăşte lumina. Pentru că cei fără de Dumnezeu, văzându-şi idolii călcaţi de sfântul Codrat, şi duhurile izgonite şi păgânătatea lor dezrădăcinată, au rânduit prigoană mare asupra apostolului şi ca pe un alt Ştefan au voit să ucidă cu pietre pe sfântul Codrat. Dar, lovit fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos.

    Apoi l-au pus în legături, şi l-au chinuit cu foame multă vreme. Pentru că ticăloşii închinători de idoli au oprit hrană trupească de la acesta, care hrănea sufletele lor, nu cu hrană pieritoare, ci cu hrana care duce la viaţa veşnică. Şi chinuind cu foamea pe sfântul, ei înşişi piereau de foamea aceea, pentru care scrie: "Nu foame de pâine, ci foame de auzirea cuvântului Domnului". Deci, neputând ca să omoare cu foamea pe acesta, care de-a pururea se întărea de sus cu dumnezeiască hrană, singur a murit cu cea veşnică moarte. Iar sfântul Codrat, deşi a murit după multe munci, sufletul lui viază în mâinile lui Dumnezeu şi nu se atinge de el chinul; şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei, pe vremea împăratului Adrian (117-138), şi a început viaţă veşnică la Împăratul măririi Iisus Hristos. Cu Dânsul a pătimit, cu Dânsul se şi măreşte în împărăţia Lui. Iar sfântul lui trup s-a aşezat în Magnesia, şi izvorăşte multe tămăduiri neputincioşilor.

 

Citește alte articole despre: sfânt, credinţa, suferinţă, apostol, propovăduire, chin

Ultimele din categorie