Sfântul Nicolae Velimirovici ‒ drumul spre sfințenie
Petrecându-și copilăria în clopotnița unei mănăstiri, Sfântul Nicolae a luat decizia de a se călugări, după ce a fost vindecat în chip minunat de dizenterie. După ce și-a susținut cele două teze de doctorat, a pornit în călătoria sa misionară în America, ajutându-i pe cei răniți în război și pe cei săraci, iar apoi reorganizând Biserica Ortodoxă Sârbă din America.
Născut în secolul XIX în satul Lelici (Serbia), Sfântul Nicolae Velimirovici a fost crescut de părinți cu bună credință, cei opt frați ai săi pierzându-și viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fiind atras de mic de rugăciune, în vacanțele de vară urca în clopotnița Mănăstirii Celie și stătea acolo până seara, citind și vorbind cu Dumnezeu. Nefiind admis la Academia Militară, întrucât era prea plăpând, s-a înscris la Seminarul „Sfântul Sava” din Belgrad și, pentru inteligența și iscusința sa, a fost apoi trimis să studieze în străinătate. După ce a susținut cele două teze de doctorat la Berna și Geneva, Sfântul Nicolae s-a vindecat în chip minunat de dizenteria de care suferea și a luat decizia de a se călugări.
La scurt timp a fost hirotonit preot și arhimandrit și a fost trimis într-o misiune diplomatică în Anglia, în încercarea de a obține sprijin pentru poporul sârb, în timpul Primului Război Mondial. Continuându-și lucrarea misionară, a călătorit în Statele Unite, moment în care un înger al Domnului i-a apărut în vis și i-a spus că se va întoarce aici, pentru a reorganiza comunitățile ortodoxe sârbe. La vârsta de 39 de ani este ridicat la rangul de episcop al Jicei, iar apoi a fost strămutat în Eparhia Ohridei și Bitolei, pentru a facilita unirea dintre Biserica Sârbă și cea Macedoneană. Întors în America pentru a propovădui Ortodoxia și a strânge fonduri în ajutorul celor răniți pe timp de război, Sfântul Nicolae a înființat Eparhia Ortodoxă Americană a Bisericii Sârbe, fiind profesor la Seminarul „Sfântul Sava” din Illinois și decan și rector al Seminarului „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Pennsylvania.
De asemenea, a înființat orfelinate pentru copii și a scris nenumărate cuvântări, printre care Proloagele de la Ohrida și Rugăciuni pe malul lacului. A luptat și pentru canonizarea Sfântului Ioan de Kronstadt, așa cum și ucenicul său, Părintele Iustin Popovici, a luptat apoi pentru canonizarea Sfântului Nicolae. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care îl și prorocise, Sfântul Nicolae a fost arestat și închis, alături de patriarhul său, în lagărul de la Dachau, Germania. Nici acolo nu a încetat să scrie și să propovăduiască libertatea ce vine din iubirea Lui Dumnezeu. În cele din urmă, a trecut la Domnul în anul 1956, în chilia sa modestă de la Seminarul „Sfântul Tihon” din America, având 76 de ani. Moaștele sale au fost aduse acasă și puse spre închinare în satul natal, Lelici.
