Sfântul şi-a început propovăduirea în împrejurimile împărătesei cetăţilor. Apoi a străbătut Tracia, Macedonia şi a ajuns la Sfânta Mănăstire Proussos din Evritania. Acolo a întemeiat o şcoală şi, prin harisma înainte-vederii pe care o avea, a mustrat pe un ucigaş care omorâse un monah. Acel ucigaş, după acea mustrare, s-a pocăit, s-a smerit şi a intrat într-o mănăstire pentru a-şi mântui sufletul.

Îndată după aceasta, Sfântul s-a dus în satul său, însă nu a fost primit. De aceea a mers în satul învecinat, Halikion, unde a fost găzduit în casele verilor săi. (Astăzi, în satul Aitopetra-Thermos din Etolia încă mai trăiesc urmaşi ai verilor Sfântului Cosma, cu numele de familie Skandros). De acolo a trimis pe cineva să cumpere grâu de la Vrahori (Agrinio de astăzi) şi a făcut parastas părinţilor săi.

În continuare a călătorit prin satele din jur ale ţinutului. Prima oprire a făcut-o în satele din Makrinia - Mesolonghion.

Primul scop al predicilor sale era nelucrarea din Duminici. „Şase zile să lucraţi”, spunea el, „iar în ziua a şaptea, Duminica, să mergeţi la biserică. Nu faceţi târguri Duminica, nu băgaţi în casa voastră câştigul făcut în zi de Duminică...”.

Aceste cuvinte ale sale, cât şi întreaga propovăduire, s-au făcut pricină ca Sfântul să fie bătut de proprietarii de pământ din Makrinia. Iar el, deşi a fost lovit şi pus la jug ca un dobitoc ca să are pământul, la plecare i-a binecuvântat spunând: „Când vă vor muşca pisicile, câinii şi şoarecii, veţi veni în satul meu ca să aflaţi tămăduire”.

Din nefericire, mulţi oameni simpli şi neînvăţaţi văd aceste cuvinte nu ca pe o binecuvântare, ci ca pe un blestem. Din pricină că ei înşişi obişnuiesc să blesteme, spun că Sfântul Cosma i-a blestemat pe cei din Makrinia să fie muşcaţi de animalele turbate, însă Sfântul Cosma ca un adevărat ieromonah athonit şi mai ales ca un Sfânt, ca un om pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu harisma înainte vederii, nu ar fi încălcat cele spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc” (Romani 12, 14).

În locul fierii pe care i-au dat-o locuitorii din Makrinia, Sfântul le-a dăruit mană. Nu i-a blestemat, nu le-a spus: „Să vă muşte câinii turbaţi şi să nu aflaţi nicăieri tămăduire şi să muriţi”, ci le-a spus că atunci când vor fi muşcaţi de câini turbaţi, vor merge în satul lui şi se vor vindeca. Aşadar, aceste cuvinte nu sunt blestem, ci sunt binecuvântare, sunt cuvinte prooroceşti. Sfântul Cosma a prevestit viitorul. A văzut de mai înainte boala turbării şi le-a dat binecuvântare semenilor săi să meargă la Mega Dendron şi să se tămăduiască.

Tot prooroceşti, iar nu blestem, sunt şi cuvintele pe care Sfântul le-a spus şi cu alte ocazii. De pildă: „Va veni vremea când creştinii se vor ridica unul împotriva altuia”. A văzut de mai înainte, iar nu a provocat nenorocirea războiului civil grecesc, aşa cum a văzut de mai înainte, iar nu a provocat tăierea capului lui Aii paşa. Cuvintele sale: „Vei merge în Cetate cu barba roşie”, nu sunt blestem, ci cuvinte prooroceşti.

Aşadar Sfântul Cosma nu a blestemat, pentru că, fiind un adevărat proroc al lui Hristos, niciodată nu şi-ar fi încălcat propriile sale cuvinte şi nu ar fi săvârşit altceva decât ceea ce învăţa: „preoţii trebuie... să nu blesteme”, iar în al doilea rând, niciodată nu ar fi săvârşit contrariul celor spuse în Sfânta Scriptură „binecuvântaţi şi nu blestemaţi” (Romani 12, 14).

Aşadar, după ce a fost bătut şi izgonit, Sfântul a plecat din Makrinia şi a ajuns ud de transpiraţie la Petrohori, unde i-a găsit pe săteni lucrând la viile lor. Petrohori se află la o depărtare de patru kilometri de Thermos şi la şapte de Mega Dendron, în partea de răsărit a lacului Trahonida, la altitudinea de 310 metri. Câmpia mică de la Petrohori era şi ea plină de vii. Locuitorii l-au primit cu respect şi bunătate. Şi-a întrerupt lucrul, s-au adunat la un loc toţi împreună şi au ascultat predica lui. Apoi i-au adus de mâncare, însă nu aveau apă.

Atunci Sfântul, ca un alt Moise, a lovit cu toiagul său o stâncă în chipul Crucii. Aceasta s-a despicat şi a ieşit apă. Stânca aceasta se păstrează până astăzi şi din ea curge mereu apă, sau mai degrabă agheasmă. Cantitatea de agheasmă este aceeaşi şi vara şi iarna. Stânca se află pe pământul lui Apostol Triandafilos şi în acel loc se află o bucată de marmură cu următoarea inscripţie:„Aici a stat şi a învăţat Sfântul celor robiţi, întâiul dascăl al poporului nostru, Cosma Etolianul”.

Pe lângă această întâmplare minunată, Sfântul i-a binecuvântat pe locuitorii din Petrohori şi viile lor. Până astăzi, locuitorii din Petrohori cultivă viţă-de-vie şi produc vin de primă calitate, aşa cum se ştie în toată Etolia.

În continuare Sfântul a călătorit prin satele Xiromeros, Valtos, Agrafa şi Arta. S-a întors iarăşi în Etoloakamania şi a propovăduit în Mesolonghion, Navpakt, Etoliko, Katohi, Anghelokastro, Mahala, Vrahori (Agrinio), Mustafulis (Panetolio), Demi (Kenurio), Muhtarina (Varia) şi Guriţa (Mirtia).

La Mirtia a fost găzduit în Sfânta Mănăstire cu hramul Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, unde a liturghisit, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu şi a cerut rugăciunile călugărilor de acolo. Apoi a mers şi la alte mănăstiri din împrejurimi. La Sfânta Mănăstire a Cinstitului înaintemergător - Dervekistis, la Sfânta Mănăstire a Naşterii Maicii Domnului din Fotmos de pe malul lacului, la Mănăstirea Katafighion de lângă Taxiarhis şi la Mănăstirea Sfintei Paraschevi din Mandra, unde a ţinut cuvânt de învăţătu­ră în „Şcoala în ascuns” care exista acolo.

Însă primarii satelor, fiindcă îi deranjau predicile lui, l-au pus pe guvernatorul turc de la Mega Dendron să-l alunge. Acela l-a surghiunit la Bitolia Serviei, acolo unde, astăzi este o mănăstire.

În 1763 a fost eliberat şi Sfântul s-a îndreptat spre Constantinopol. Pe de o parte, voia să-şi înnoiască binecuvântarea, iar pe de alta să-l înştiinţeze pe Patriarh despre călătoria sa ce a durat trei ani, despre problemele şi greutăţile pe care le-a întâmpinat în noua sa slujire şi să-i ceară să se roage pentru el, ca să-şi continue greaua sa misi­une şi slujire.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pp. 25-30)