Ostaș în războiul cu agarenii, Sfântul Petru a fost prins și întemnițat în Samara, fiind ferecat cu lanțuri și cătușe. Rugându-se Sfântului Nicolae și făgăduind că va sluji Domnului, a fost eliberat și dus în chip minunat la Roma, loc în care a fost călugărit.

Apoi, într-una din nopți a văzut cum Sfântul Nicolae o întreabă pe Maica Domnului unde să se sălășluiască Sfântul Petru, iar Preacurata Născătoare de Dumnezeu i-a răspuns să meargă în Muntele Athos.

Făcând întocmai, Sfântul Petru a găsit o peșteră de unde a alungat cu rugăciunea toate târâtoarele și petrecea acolo ca unul fără de trup, nici măcar îmbrăcat fiind. La început a mâncat ierburi, iar apoi s-a învrednicit de hrană cerească adusă de un înger tot la 40 de zile.

Și petrecând așa vreme de 53 de ani, timp în care a răbdat cruntele ispitiri și năluciri ale diavolului, s-a mutat către Domnul, dar nu înainte de a se descoperi unui vânător. Trupul său a fost dus în satul Ficomon din preajma Tracliei, făcând minuni.