Născut în satul Kletzos din ținutul Litza și Agrafa din nordul Greciei, Ciprian a arătat chemarea către preoție încă de timpuriu.

După ce a fost hirotonit, părintele Ciprian s-a dus la Sfântul Munte unde a sporit duhovnicește și a ajuns un călugăr vrednic.

Însă curând a fost cuprins de dorința de a fi mucenic. Deci a plecat în cetatea Tesalonicului, unde s-a înfățișat înaintea cadiului. Acolo a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos, îndemnând pe toți cei de față să lepede islamul și să-l urmeze pe dumnezeiescul Nazarinean.

Cei ce au fost martori la această, scenă cugetau că Ciprian își pierduse mințile. Deci slujitorii aflați acolo s-au năpustit la el și l-au aruncat afară. Dar dorința de a-și da viața pentru Hristos nu a scăzut. Aceasta l-a dus pe Ciprian la Constantinopol, unde a intrat cu îndrăzneală în palat și s-a întâlnit cu marele vizir Kara Mustafa, căruia i-a propovăduit credința creștină.

Marele vizir a fost luat prin surprindere de cuvintele lui Ciprian. El a răspuns poftindu-l pe Ciprian să primească religia islamică, dar fără să izbutească ceva. Deci Ciprian a fost trecut muftiului, căruia i-a propovăduit aceeași mântuitoare veste a creștinismului.

Pierzându-și cu totul răbdarea cu Ciprian, marele vizir l-a osândit la moarte, lucru pe care acesta l-a primit cu bucurie. Deci i s-a tăiat capul în mahalaua Fanarului din Constantinopol, locul unde se mutase Patriarhia Ecumenică din anul 1601.

Astfel ieromonahul Ciprian din Kletzos, Agrafa, și-a dăruit viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului în ziua de duminică, 5 iulie, a anului 1679.

(Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Mărturisitori ai lui Hristos: viețile Noilor Mucenici ortodocși din vremea stăpânirii turcești (1437-1860), traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2002, pp. 156-157)