Sfântul Teofan acesta s-a născut la Ioannina. Tânăr fiind, el și-a lăsat sălașul părintesc și s-a dus la Muntele Athos, unde s-a tuns monah în Mănăstirea Dohiaru. El s-a făcut tuturor pildă prin sfințenia vieții lui: prin privegheri, postiri, rugăciuni, și toată nevoința. Din această pricină, el a fost ales cu o inimă și cu o gură de întreaga obște să fie egumen mănăstirii. Mai târziu, iscându-se, din ispitirea diavolului, tulburare în mănăstire, Sfântul Teofan împreună cu nepotul lui după trup au ieșit din Munte și au mers la Veria din Macedonia, unde s-au sălășluit într-o mănăstire închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Când obștea acestei sfinte mănăstiri s-a întărit întru cuvioasa viețuire și întru toată virtutea, Teofan a lăsat-o în grija egumeniei nepotului lui, iar el însuși s-a retras în pustia Muntelui Nausa, unde a întemeiat o obște monahală în numele Sfinților Arhangheli. Sfântul Teofan a adormit cu pace în veacul al cincisprezecelea. Sfintele lui moaște de minuni făcătoare se odihnesc în Muntele Nausa, lucrând și acum minuni mari cu puterea lui Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II (iulie-decembrie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005)