La anul 1841, când s-a restaurat osuarul Mănăstirii Vatoped, lucrătorii au aflat osemintele unui călugăr ce stătea în genunchi. El ținea cu amândouă mâinile la piept o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Mulțumind lui Dumnezeu pentru acest eveniment minunat, pe 5 octombrie 1840 părinții Mănăstirii au adus sfintele lui moaște în biserică și au săvârșit priveghere de toată noaptea. Fără a ști numele acestui vas sfințit al lui Hristos, l-au numit Evdochim („vrednic de cinste”). Multe minuni s-au săvârșit și se săvârșesc prin intermediul acestor sfinte moaște.

Primul tămăduit a fost un monah bătrân de la Colciu, care vreme de cinci ani fusese paralizat și care s-a vindecat îndată. Chiar și azi se pot citi următoarele cuvinte, săpate în racla de argint cu moaștele lui: „Această raclă s-a făcut pentru cinstitul cap al Sfântului Evdochim de către monahul Gavriil, pe care Sfântul l-a vindecat de o boală cumplită”.

În conformitate cu o anumită tradiție orală, Sfântul Evdochim a fost identificat cu Sfântul Sava Vatopedinul, nebunul pentru Hristos, care a trăit în secolul al XIV-lea.

Pomenirea sfântului Evdochim se face cu priveghere în fiecare an, pe 5 octombrie la mănăstirea Vatoped.