Împărățind Claudiu la Roma și omorând pe maica sa pentru credința în Hristos, nu i se mai făcea milă de creștini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheamă Tarachini și văzând spurcatele jertfe, le-a scuipat și le-a călcat cu picioarele.

Atunci l-au prins și l-au băgat în temniță, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la proconsul. Și legându-i mâinile dindărăt, l-au târât slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiștea lui Apolon. Și dacă au venit acolo, făcând sfântul ruga, îndată a căzut capiștea din temelie, fiind înăuntru preotul cel mare al idolilor și alți mulți; lucru pe care văzându-l Leontie Ipatul a căzut la sfântul și crezând în Hristos, s-a botezat înaintea tuturor.

Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine și consulul îndată și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea sfântului. Deci, văzând Loxorie, căpetenia, ceea ce se făcuse, a prins pe preotul Iulian și pe Chesarie diaconul și a poruncit să-i bage în saci și să-i arunce în mare; iar sfinții i-au zis: „Noi, o Loxorie, vom fi aruncați în mare, iar tu mușcat fiind de un șarpe rău, îți vei lepăda sufletul cu rea moarte”.

Ceea ce s-a și făcut; că peste doua zile, umblând el pe lângă mare, s-a încolăcit peste dânsul un șarpe foarte mare și bătându-i toate mădularele, atât îl făcu de nu putea să răsufle și era mai mort, fiind o priveliște mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat.

Iar trupurile sfinților ieșind din mare de Domnul îndrumate, trimiși fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot și Felix de le-au primit și trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care și văzându-i striga și se văita ticăloșindu-se pe sine și după puțin și-a lepădat sufletul.

Iar feciorul botezatului Leontie, consulul cel mai sus numit, după ce au îngropat moaștele sfinților lângă cetate, au tăiat și capetele lor și le-au dat pe râu. Atunci Cuart, preotul din cetatea Capua, fiind povățuit de dumnezeiesc înger, a mers de a luat moaștele acestora, adică ale lui Eusebiu și ale lui Felix și le-a pus în loc cucernic, întru mărirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.