Sfântul Evdemoz a fost Catolicos (Patriarh) al Bisericii Ortodoxe Georgiene în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul domniei regelui Rostom-Khan (1632-1658). După ce s-a convertit la islam, acest rege georgian a urcat pe tron cu sprijinul Șahului Persiei, Abbas Întâiul. Prin măsurile pe care le-a luat, regele Rostom a încercat să se înțeleagă și cu georgienii, dar a urmărit mai ales interesele împăratului persan, care îl ajutase să ajungă la putere. În timpul domniei sale, starea materială și spirituală a poporului său au cunoscut un mare declin, decăzând cu repeziciune. Patimile oamenilor au ajuns să fie obișnuite și păcate asemenea celor ce se petreceau în Sodoma și Gomora se înmulțeau la tot pasul. Poporul era atât de afundat în păcat, încât și preoții încetaseră să mai fie plăcuți în fața Domnului.

Însă, păstorul Bisericii Georgiene a rezistat înjosirii turmei sale și a înfruntat puterea persană cu credință și fără teamă. De câteva ori a îndemnat și sprijinit cele mai puternice căpetenii ale oștilor georgiene în revolta împotriva Persiei. Urmând pildei Catolicosului Evdemoz, câțiva dintre principii georgieni s-au ridicat împotriva regelui Rostom, izbutind să-și ferească supușii de influențele islamice.

Sfântul Evdemoz s-a împotrivit și obiceiului islamic ca moștenitorii regelui să fie crescuți la curtea Șahului Persiei. Mai mult, nu pierdea niciun prilej să i se adreseze regelui cu aceste cuvinte: „Ești tatăl musulmanilor, dar ești tatăl vitreg al creștinilor”. Pe de altă parte, Catolicosul era părintele duhovnicesc al soției regelui Rostom, credincioasa regină Mariam, fiica lui Manuchar Dadiani, principele de Samegrelo. Ca rezultat al împreună lucrării Sfântului Evdemoz cu regina Mariam, focul harului Duhului Sfânt din sufletul poporului georgian nu a putut fi stins de tot. Binecredincioșii creștini au izbutit să ridice biserici, să scrie cărți duhovnicești și, încet-încet, au retrezit conștiința națională.

În acea vreme, Catolicosul Evdemoz a început să sprijine prin predicile sale aducerea înapoi pe tron a regelui Teimuraz, alungat de Șahul Abbas. Simțindu-se amenințat de influența puternică pe care o avea mareIe ierarh asupra poporului, regele Rostom l-a întemnițat pe Sfântul Evdemoz în 1642. A încercat să-i cumpere supunerea, însă nici falsa bunătate și nici amenințările sale nu au izbutit să doboare credința celui care își iubea patria și pe Hristos mai presus de orice. Chiar și închis fiind, Catolicosul nu înceta să-l mustre pe rege și să-i cheme pe toți să se ridice împotriva tiranului. În cele din urmă, Rostom a poruncit ca Sfântul Evdemoz să fie ucis prin sugrumare, iar trupul să-i fie aruncat din fortăreața Nariqala (Tbilisi) înspre băile turcești. În aceeași noapte, câțiva creștini au găsit și au luat trupul Sfântului Sfințitului Mucenic Evdemoz, înmormântându-l cu cinste în biserica Anchiskhati din Tbilisi. Astfel și-a săvârșit nevoința pătimitoare acest mare patriot și ierarh, trecând la ceruri, să ia acolo răsplata de la Cel pe care L-a iubit cu înflăcărare fără de sfârșit.

(Sinaxarul mare a lunii octombrie, Editura Doxologia, pp. 112-113)