Sfântul Isavru și cei împreună cu el erau din Atena. Și ieșind din patria lui și mergând la o peșteră din Apolonia, a aflat pe Inochentie, pe Felix, pe Peregrin și pe Ermia, pe care învățându-i să nu se dedea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, aceștia au întărit cuvântul cu fapta; căci, ferindu-se și fugind de vorba și adunarea rudeniilor lor, au fost pârâți de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i și neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit să fie dați la chinuri. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, și cei împreună cu el au fost dați în seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiți prin foc și prin apă. Dar, fiind izbăviți din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulți la credința în Hristos, între care erau și cei mai de frunte ai cetății: frații Ruf și Rugin. Apoi, fiind osândiți la moarte, li s-au tăiat capetele.