Sfânta Muceniță Damiana, de origine egipteană, a fost o fecioară martiră ce a mărturisit pentru Hristos la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Sfânta Damiana este una dintre cele mai populare sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Egipt. În apropiere de localitatea Belqas, pe locul unde se afla casa Sfintei a fost construită o mănăstire de maici închinată muceniței. În rândul femeilor egiptene, Damiana reprezintă unul dintre cele mai populare nume.

Sfânta Damiana a fost crescută din copilărie în credința creștină. A fost fiica guvernatorului din Borolus, o localitate din partea nordică a Deltei Nilului. La numai 15 ani și-a închinat viața lui Hristos, râvnind la o viață plăcută lui Dumnezeu. L-a rugat pe tatăl său să îi construiască un loc izolat unde să se nevoiască împreună cu prietenele ei fecioare. Astfel Sfânta s-a mutat într-o casă retrasă, împreună cu alte 40 de fecioare, nevoindu-se împreună pentru a-L lauda pe Domnul.

Pe vremea aceea Împaratul Dioclețian dăduse ordin ca toți guvernatorii să se închine idolilor și să le slujească. Tatăl Damianei, Marcu, pentru a bineplăcea împăratului a împlinit porunca păgânească. Aflând de această lepădare, Damiana l-a confruntat pe tatăl său reușind să îl întoarcă la dreapta credință și să mărturisească în fața împăratului că este creștin. Acest lucru a dus la martiriul guvernatorului, împăratul poruncind să i se taie capul.

Dioclețian s-a pornit cu mânie și asupra Sfintei Damiana, ordonând soldaților să fie torturată dacă nu va sluji idolilor. Sfânta a îndurat cu mult curaj și răbdare muncile pregătite, fiind apoi aruncată într-o închisoare întunecată. În temniță, un înger al Domnului i s-a arătat Sfintei, tămăduindu-i rănile. Mâniindu-se și mai mult, păgânii i-au jupuit trupul și au aruncat-o într-un cazan cu apă fierbinte. Văzând că Sfânta Damiana nu se leapădă de Hristos, a fost condamnată la moarte prin tăierea capului, împreună cu celelalte 40 de fecioare.