Sfântul Nicandru a fost luminat cu credința și pus la lucrarea cea sfințită de către Sfântul Apostol Tit. Deci, întorcând pe mulți elini de la rătăcire și aducându-i la Hristos, a fost prins de păgâni și adus înaintea lui Livanie comitul, spre întrebare, silindu-l să se lepede de Hristos. Iar dacă a văzut că nu poate, a poruncit să-l lege de niște cai iuți și, fugărind caii, să-l târască pe robul lui Hristos.

Deci, fiind târât îndelungă vreme, s-a înroșit pământul cu sângele lui, căci i se rănise trupul, lovindu-se pe pământ de pietre și de lemne; și era gata să moară, dacă Domnul nu l-ar fi întărit pe el în niște chinuri ca acestea.

După aceasta, fiind abia viu, l-au aruncat în temniță și-l chinuiau acolo cu foamea și cu setea. Iar Domnul îl hrănea cu pâine cerească și îi tămăduia rănile. Apoi, după câtăva vreme, iarăși a fost scos la întrebare și, nesupunându-se poruncii chinuitorului, a fost spânzurat pe lemn, strujit cu unghii de fier și ars cu făclii.

După aceea fiind aruncat într-un cuptor cu foc, a rămas nevătămat, căci îngerul Domnului, venind la dânsul, a răcorit cuptorul și pe dânsul l-a păzit de foc.

Auzind aceasta, ighemonul a poruncit să i se înfigă cuie de fier în cap, în inimă și în pântece; și făcându-i aceasta, i-a săpat o groapă. Și, încă răsuflând, l-au târât acolo, apoi l-au acoperit cu țărână. Deci cu aspră și silnică moarte săvârșindu-se, acum viețuiește în dulce și veselitoare viață împreună cu Domnul, a Cărui slavă este în veci. Amin.