Sfintele mucenițe fecioare Marta și Maria, au fost surori de mamă, care, arzând cu dreaptă credință și dragoste spre Hristos, se asemănau surorilor din Evanghelie, Marta și Maria; și fratele lor, Sfântul Mucenic Licarion, copilul.

Acestea au fost în părțile Asiei, în vremurile în care Biserica lui Hristos era prigonită de împărații și de boierii păgâni, închinători la idoli. Marta și Maria petreceau în feciorie slujind lui Hristos și doreau să moară pentru El.

Odată, s-a întâmplat păgânului voievod a merge pe lângă casa lor și Marta, deschizând ușa, a strigat cu sora sa către voievod: „Suntem creștine”. Dar voievodul cu slugile nu băgau de seamă și treceau înainte, iar ele au strigat iarăși în urma voievodului: „Suntem creștine”. Iar voievodul le-a răspuns: „Vă iert pentru tinerețele voastre, căci nu vreau să vă ucid”.

Sfânta Marta a zis: „O, voievodule, moartea mucenicească nu este moarte, ci viață”. Voievodul, auzind acestea, s-a mâniat foarte și a poruncit s-o prindă. Apoi a ieșit și Sfânta Maria și a zis către voievod: „Cele ce a grăit sora mea și eu le mărturisesc”.

Apoi a ieșit după surori acel copil, anume Licarion și a strigat: „Precum au zis Marta și Maria, asemenea și eu grăiesc, sunt creștin”.

Atunci voievodul a poruncit să-i spânzure pe cruci, pe câte trei. Iar maica lor sta și le zicea: „Mântuiți-vă scumpii mei fii și primiți cununa de la Hristos”. Maria, care era spânzurată pe cruce, a zis: „Mântuită să fii și tu maica noastră, cu rodul pântecelui tău, că ne-ai adus lui Hristos”.

Și un ostaș a străpuns cu sabia pe Marta pe Maria și pe Licarion, fiind pe cruce și toți trei și-au dat duhul în mâinile Domnului.