Cinstiți membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preacucernici părinți,
Preacuvioase maici,

Stimați demnitari ai statului român,
Onorată adunare,

Cu mai puțin de un an în urmă, îl sărbătoream tot aici, cu cei mai mulți dintre dumneavoastră, pe Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Era în deplină vigoare trupească și spirituală, aureolat de prestigiul dobândit de-a lungul unei vieți căreia Dumnezeu i-a hărăzit încercări și cumpene, dar și daruri menite a-i înscrie numele în galeria marilor ierarhi români.

Ca decan de vârstă al Sfântului Sinod, era pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română un model de viață spirituală și implicare socială, o personalitate simbolică, unul din oamenii care personifică o instituție și o tradiție.

Ceea ce m-a impresionat întotdeauna la Părintele Pimen, ca și la vrednicii de pomenire Patriarhul Teoctist sau Arhiepiscopul Iustinian al Maramureșului, a fost smerenia cu care își purtau o valoare prețuită de toți și mai ales deschiderea față de oameni.

Le-am admirat știința îndelung exersată de a le vorbi oamenilor de la suflet la suflet, de a le spune, dincolo de cuvinte, adevăruri esențiale.

Vă mulțumesc, Părinte Mitropolit Teofan, că ați făcut posibil să mă pot adresa astăzi celor prezenți la această solemnă adunare, pentru că doream să-l omagiez pe Părintele Pimen, care a fost un ierarh care, prin întreaga sa activitate, a contribuit într-o măsură importantă ca Biserica Ortodoxă Română să redevină una dintre instituțiile fundamentale ale societății românești.

Particip astăzi, ca Secretar de Stat pentru Culte, cu bucurie și emoție, la instalarea noului Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Preasfințitul Părinte Calinic și-a închinat viața din tinerețe slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, dobândind o mare experiență administrativă și duhovnicească. În cei zece ani de viețuire la Mănăstirea Putna, a împlinit mai multe ascultări, care au ținut de buna gospodărire, de buna rânduială a slujbelor, de primirea vizitatorilor.

A fost un continuator al ghizilor Putnei, al Înaltpreasfințitului Pimen, al Părintelui Iachint Unciuleac, aducându-l pe Ștefan cel Mare în fața poporului, a tinerilor cu multă putere de convingere. A prezentat vizitatorilor broderiile, patrimoniul Putnei, vorbind despre adevărata istorie a românilor. În special elevii și profesorii se bucurau de lecțiile de istorie, cultură și spiritualitate de care aveau parte.

Este de netăgăduit că viitorul neamului nostru, al Bisericii, depinde de modul în care tinerii sunt educați, de modul în care aceștia învață să descopere propriile rădăcini și izvoare, din care este hrănită identitatea fiecăruia. Este bine știut faptul că, în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a așezat preocuparea pentru copii și tineri în centrul activității pastorale.

Ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Părintele Calinic s-a ocupat de programul „Niciun sat fără biserică”, inițiat de părintele Patriarh Daniel și continuat de Părintele Mitropolit Teofan. Rezultatele sunt sute de biserici construite, biserici restaurate, biserici pictate, case parohiale construite, case de prăznuire sau sociale, clopotnițe, case mortuare.

Preocuparea deosebită acordată de Biserica Ortodoxă Română satului românesc are sensul de a arăta, într-un context general defavorabil, într-o lume preocupată mai degrabă de denigrare decât de construirea binelui comun, că satul românesc, deși în multe cazuri supus îmbătrânirii sau depopulării, este mai degrabă o comunitate vie, păstrătoare a sensibilităților, valorilor și tradițiilor noastre de veacuri, care au făcut posibilă România de astăzi.

Prin conlucrarea autorităților publice și a Bisericii, satul românesc poate deveni un loc al bunăstării sociale, un model care să inspire întreaga noastră națiune. Tocmai de aceea este atât de importantă inițiativa Părintelui Patriarh Daniel, care a proclamat anul trecut Anul omagial al satului românesc, care, printr-o succesiune de evenimente și propuneri concrete de politici publice, a scos în evidență lucrarea comună a preoților, profesorilor și primarilor dedicați binelui comun și slujirii deopotrivă spirituale și materiale a comunităților pe care le au în grijă.

Onorată adunare,

Este practic imposibil să ne imaginăm astăzi peisajul cultural românesc fără a avea mereu înainte spectaculoasele biserici pictate din Bucovina.

Grija față de restaurarea și buna păstrare a acestui tezaur este o obligație comună a statului și a Bisericii față de cultura și societatea românească. Fie că este vorba despre salarii, despre construirea și repararea de biserici, despre proiectele sociale ale cultelor religioase, trebuie să afirm limpede că sprijinul Statului Român pentru activitatea cultelor nu este o favoare, nu este un privilegiu acordat cultelor, ci o formă de recunoaștere a importantei contribuții pe care cultele religioase au adus-o și o aduc și astăzi în societate nu doar în plan spiritual, ci și social, educațional, cultural și în păstrarea și consolidarea legăturilor comunitare.

Vă asigur, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic, că Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Culte, principala instituție a statului român care elaborează și aplică politici publice în domeniul vieții religioase, vor sprijini ca și până acum renovarea și restaurarea patrimoniului bisericesc, ca și construirea și repararea lăcașurilor de cult.

Vă felicit, Înaltpreasfinția Voastră, pentru demnitatea la care ați fost chemat și vă urez viață lungă, sănătate și multe împliniri!