Imaginează-ți un copil singur la părinți, alergând liber pe maidan și împărțind tot ce are cu ceilalți puști. Singurul lui vis? Să devină fotbalist. Însă planurile i-au fost „demontate”. În timp ce visa la stadioane, o parte din el îl trăgea discret către biserică. I se pregătea un altfel de „meci” și o altă „tribună”.

Mai târziu, deși ar fi putut ajunge pe marile scene ale lumii cu muzica de operă, el a ales muzica bizantină. De ce? Răspunde chiar el: „Mi-a picurat o dulceață în inimă pe care nici acum nu pot să mi-o scot”. Una dintre cele mai puternice voci ale muzicii bizantine din România spune sincer și cu recunoștință, la final, „Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat!”. Un dialog cu și despre omul Mihail Bucă.