Poate că s-au mai întâlnit așa. În centrele lor de recreere. La petreceri. La o aniversare. Într-o excursie. Poate c-au mai stat la masă împreună, s-au bucurat de timp liber, și-au făcut câte o poză. Poate că s-au mai ajutat cu bagajele, poate că și-au mai supravegheat copiii unii altora. Poate că au mai dormit pe saltele. Poate că le-a mai fost dor.

Astăzi, dorul doare altfel. Astăzi… excursia se numește refugiu. Iar unul dintre popasuri este Centrul de evenimente Agora. Peste o sută de ucraineni cu deficiențe de auz și de vorbire au fost găzduiți, până acum, la Iași. Unii vin, alții pleacă – e mișcare continuă. Și e comunicare continuă cu mâinile… și cu inimile fremătând de griji.

Refugiații din lumea semnelor au devenit, peste noapte, refugiați în lumea războiului. Dar sunt împreună. Sunt o comunitate puternică. Se sprijină, se informează, țin legătura unii cu alții, chiar și de la distanță. Lăcrimează privind pe ecrane chipurile celor rămași acasă – și, cu aceeași intensitate, se bucură de îmbrățișările pe care le pot oferi celor de lângă ei.

Drumul nu s-a încheiat. Pare nesfârșit și este, pentru moment, nesigur. Dar opriri precum cea de la Agora le încarcă rezervoarele de speranță, de solidaritate, de liniște. Drumul nu s-a încheiat. Dar oamenii vor continua să pășească pe cale cu nădejde. Cândva, pașii lor vor regăsi pacea. Și se vor întoarce acasă.

* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!