Născuți în Asia, dintr-un tată păgân și o mamă creștină, cei doi frați au învățat de la mama lor tainele credinței, iar pentru faptele lor bune au primit multe daruri, printre care cel al tămăduirii. Ajutându-i pe cei bolnavi, dar și pe cei chinuiți de duhuri rele, și îngrijindu-se și de animale, cei doi frați nu doreau să fie răsplătiți cu nimic de către oameni.

O femeie pe care o vindecaseră de o boală grea încercând să le ofere daruri, Sfântul Damian a primit trei ouă, dar nu ca bunuri pământești, ci în numele Sfintei Treimi. Mâhnindu-se fratele său auzind că a primit ouăle, nu dorea ca, atunci când va veni ceasul, să fie îngropați împreună. Dar o cămilă a rostit cu voce omenească faptul că Sfântul Damian a primit acele ouă în numele Domnului și, astfel, cei doi frați au fost îngropați unul lângă celălalt, după ce toată viața slujiseră celorlalți.