Viaţa Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Teodor de la Mega Spileo

Cei doi cuvioşi, Simeon şi Teodor, au fost fraţi după trup, născuţi în Tesalonic la începutul veacului al IV-lea. Proveniţi dintr-o familie cucernică şi educată, tinerii au învăţat teologia, filosofia, retorica şi poezia.

Cei doi cuvioşi, Simeon şi Teodor, au fost fraţi după trup, născuţi în Tesalonic la începutul veacului al IV-lea. Proveniţi dintr-o familie cucernică şi educată, tinerii au învăţat teologia, filosofia, retorica şi poezia. Insuflaţi de nevoinţele pustiei, care înfloreau la acea vreme, ei au îmbrăţişat monahismul şi au vieţuit pe rând în Muntele Olimp, Muntele Ossa şi Muntele Pelion. Mai pe urmă au călătorit în Ţara Sfântă şi pe Muntele Sinai. La întoarcerea din Sinai, au fost sfinţiţi preoţi de către Episcopul Maxim al Ierusalimului. Pe când se aflau încă în Ierusalim, cei doi tineri monahi au avut acelaşi vis în care Maica Domnului, însoţită de Sfinţii Apostoli Pavel, Andrei şi Luca, le-a poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi o icoană de-a ei sculptată acolo de Sfântul Luca. Primind binecuvântarea episcopului, ei au pornit spre coasta nord-estică a Peloponezului, creştinată de aceiaşi trei ucenici propovăduitori ai Evangheliei: Sfântul Pavel în Corint, Sfântul Andrei în Patras şi Sfântul Luca în ţinuturile din afară ale Ahaiei.

Sosind în Ahaia, Cuvioşii Simeon şi Teodor s-au rugat iarăşi pentru călăuzire şi în noaptea aceea au avut un alt vis în care li se spunea să meargă la râul Bouras, aflat la două ore distanță, unde vor afla o păstoriţă cucernică, Eufrosina, care îi va duce la icoană. A doua zi dimineaţă, pe când se apropiau de locul căutat, au găsit-o pe păstoriţă aşteptându-i.

Ea le-a dat bineţe şi i-a chemat pe nume. Înfricoşaţi de părelnica ei vedere cu duhul, părinţii au şovăit să se apropie, dar văzând îndoiala lor, Eufrosina a chemat numele Maicii Domnului şi lovind cu toiagul stânca pe care stătea, din ea a ţâşnit un izvor cu apă limpede şi dulce. Acest izvor dăinuie până astăzi şi poartă numele Eufrosinei.

După ce Eufrosina a povestit cum a descoperit icoana Maicii Domnului, monahii s-au suit până la peşteră şi au aflat totul aşa cum spusese Eufrosina. Ei au coborât icoana cu evlavie, au scos-o afară şi s-au întors să cureţe peştera. După ce au aprins focul ca să ardă tufărişul şi mizeriile, au aşteptat afară ca să se stingă flăcările. Deodată, un şarpe uriaş, alungat de fum, a ieşit târându-se din peşteră ca şi cum ar fi avut aripi. Pe când monahii şi Eufrosina se dădeau la o parte din calea lui, un fulger luminos ieşit din icoană l-a ţintuit la pământ. Ei s-au întors în peşteră şi au găsit o masă unde, potrivit tradiţiei mănăstirii, Evanghelistul Luca slujea Liturghia şi scria Sfânta Evanghelie. Mai târziu au lărgit peştera şi au ridicat acolo un mic paraclis şi câteva chilii împrejurul lui. Mănăstirea ctitorită de Sfinţii Simeon şi Teodor a luat numele de Mega Spileo (Marea Peşteră), de la locul unde a fost aflată icoana Maicii Domnului.

Vestea despre aflarea icoanei s-a răspândit cu iuţeală în tot Peloponezul şi mulţi credincioşi au venit să se închine icoanei prin care Dumnezeu săvârşea multe minuni. În jurul lor s-au adunat şi alţi monahi, iar părinţii Simeon şi Teodor au început să străbată tot Peloponezul, propovăduind şi chemându-i pe oameni să se întoarcă la creştinism. Izgoniţi pentru scurt timp din acest ţinut în vremea împăratului Iulian Apostatul, ei s-au întors curând după moartea lui şi amândoi monahii s-au săvârşit la Mega Spileo.

Prăznuirea lor se face în fiecare an la 18 octombrie.

Ultimele din categorie