Cel mai iubit sfânt al Irlandei, Sfântul Patrick, a trăit în secolul al IV-lea, bunicul său fiind preot, iar tatăl său diacon. „Om de neam mare”, așa cum se traduce numele său, a ajuns să fie vândut ca sclav în Irlanda într-o vreme în care uitase de Dumnezeu, la 16 ani. Așa s-a întors la Domnul, spunând câte o sută de rugăciuni ziua și noaptea, și a avut două vedenii: una cum că se va întoarce acasă, iar alta cum că vaporul său este gata.

După șase ani de robie se întoarce acasă, dar are un vis în care este trimis în Irlanda, așa că este hirotonit episcop și, în mijlocul păgânilor, sfântul îndură multe încercări. În momentul în care un om a vrut să îl omoare, acela a înțepenit, dar sfântul l-a dezlegat de puterea ce îl ținea în loc, așa că irlandezii au început să creadă în Dumnezeu și așa a fost botezată toată țara. Trecut la cele veșnice, sfântul este sărbătorit în lumea întreagă și este reprezentat în icoane ținând în mână un trifoi, simbol al Sfintei Treimi.