Multor oameni li se pare că dragostea lor este foarte puternică și jertfelnică. De fapt, dragostea lor este bolnavă. La baza sacrificiului lor stă interesul: făcând ceva pentru omul iubit, ei vor să primească în schimb dragoste, căldură sufletească - ceea ce n-a putut primi în copilărie de la părinți. Ei înșiși nu oferă acea dragoste  pe care o vor, pur și simplu nu pot s-o facă, fiindcă nu au în suflet izvorul acestei dragoste. Chiar și atunci când are intenții și porniri bune, omul dependent este, în pofida dorinței sale, un egoist: dragostea lui nu este dezinteresată.

De aceea, a-și vindeca dragostea, a învăța să iubească în mod autentic este un scop important pentru omul dependent care vrea să devină dependent care vrea să devină fericit. Numai învățând să iubească, numai descoperind acest izvor al dragostei în el însuși încetează să mai fie dependent și devine pregătit pentru apropierea de alt om, pentru dragoste. Exisă o școală în care învățăm să iubim, un spital în care poate fi vindecată dragostea: credința în Ziditor, iubirea de Dumnezeu, Biserică. Scopul principal al credinței ortodoxe este tocmai cel de a-l învăța pe om să iubească.

(Dragostea adevărată, Ediție alcătuită de Dimitry Semenik, Editura Sophia București 2012, p.175-176)