Roaba lui Dumnezeu Zinaida povesteşte cum a vindecat-o de îndrăcire părintele Kukşa. Suferea de mai mulţi şi nimeni nu putea s-o ajute. În cele din urmă, a fost sfătuită să meargă la Odessa, la părintele Kukşa.

Ajungând aici, fără să ştie că stareţul o urmărea cu privirea, stătea la uşa bisericii şi se gândea: „Cine îmi va arăta pe batiuşka? În biserică nu pot să stau, boala nu mă lasă, mai ales când se cântă Heruvicul”. Şi de data aceasta, nerezistând până la cântarea Heruvicului, a ieşit din biserică. A intrat din nou după slujbă, pe când toţi ieşeau. Din altar o privea stareţul, care, după ce s-a apropiat de ea, i-a pus mâna pe cap. Zinaida a căzut.

Părintele Kukşa i-a poruncit să se închine şi să se ridice, apoi a întrebat-o de câtă vreme era bolnavă. Femeia i-a răspuns că sunt mai bine de 20 de ani. Stareţul a stropit-o cu agheasmă de la Bobotează şi i-a spus ca a doua zi să se împărtăşească. ,,Nu pot!”, a răspuns femeia. „Poţi!”, i-a zis părintele Kukşa. Şi, pentru prima oară în viaţa ei, a stat la întreaga slujbă, neieşind din biserică.

După slujbă, batiuşka a stropit-o din nou cu apă sfinţită, i-a aşezat epitrahilul pe cap şi, citind rugăciunea, i-a spus: „Te mai împărtăşeşti încă o dată, după care nu vei mai fi bolnavă. Domnul te-a vindecat. Numai să nu uiţi de Dumnezeu şi nimănui să nu spui despre aceasta până la moartea mea”.

Femeia a povestit acest fapt atunci când a venit la mormântul preacuviosului, după ce trecuseră 22 de ani de la minunea vindecării.

(Viaţa şi minunile Sfântului Kukşa din Odessa, Editura Sofia, p. 91)