O boală se abătuse asupra surorii femeii lui Tzimiskis din Veria și o amenința în chip înfricoșător cu moartea. Pierzându-și nădejdea în toate cele omenești, sora a cunoscut că trebuie să-și caute refugiul doar la ajutorul dumnezeiesc, iar într-o noapte, ieșind singură din casă ca beată de afecțiunea față de sora ei și prisosul suferinței, a trecut prin mijlocul marelui Oraș [Constantinopol], dând celor ce o întâlneau pe drum impresia unei nebune ieșite din minți. Și s-a dus la acea venerabilă mănăstire de monahi numită din vechime Chora, și rugându-se aici mult și cu lacrimi multe pentru sora ei, s-a întors iarăși acasă.

Și pentru că, înaintând puțin câte puțin, moartea se apropia neîndoielnic de femeie, sora l-a chemat iarăși pe Grigorie și marea putere a lui Hristos care venea împreună cu el și prin el. Iar el s-a prezentat numaidecât urmând lui Hristos și, înfațișându-se femeii care dormea, i-a zis: „Am venit, cum vezi, la tine, fiindcă m-ai chemat înainte. Află însă și aceasta: sora ta nu va muri acum”. Și pentru că sora l-a întrebat: „Cine-i acesta pe care-L urmezi?”, Sfântul Grigorie i-a spus: „Stăpânul a toate Hristos, Care locuiește în mănăstirea Chora”. După ce a aflat acestea în somn, femeia s-a sculat plină de uimire și, văzând că acele cuvinte tainice și dumnezeiești deveniseră fapte, a mărit împreună cu sora ei pe Hristos și l-a vestit pe marele Său slujitor.

(Sfântul Grigorie Palama, Tomosuri dogmatice — Viața — Slujba. Scrieri I, editura Deisis, Sibiu, 2009, pp. 639-640)