Sarea este simbolul creştinilor de acum, care îi îndreaptă şi pe alţii. Sufletul, sărat bine cu învăţătura lui Hristos, nu se dă stricăciunii, şi de aceea ajută şi aproapelui său să se împotrivească alterării.

„Voi sunteţi sarea pământului”, a spus Domnul nostru cel Preasfânt (Matei 5, 13). Aceasta se referă nu doar la Apostoli şi la preoţi, ci la toţi creştinii în general. Dacă creştinătatea îşi pierde puterea, făcându-se lipsită de sare, cu ce se va mai „săra” neamul omenesc? Cu ce se va mai salva atunci omenirea de la alterare?

Dacă sufletul nu are întru sine adevărul lui Hristos, el se face lipsit de sare şi devine fără gust. Pentru aceasta oamenii de pe pământ putrezesc, trupurile lor prefăcându-se în ţărână. Sarea înseamnă, de asemenea, şi har ceresc. Despre acest lucru vorbeşte Fericitul Teofilact: „Despre faptul că harul este sare citeşte la Sfântul Pavel: «cuvântul vostru să fie cu har, presărat cu sare»”.

Prin urmare sarea este simbolul creştinului din lume şi al harului dintru acesta.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 36-37)