Adeseori, cuvintele necugetate, dureroase și nedrepte ieșite din gură la mânie sunt percepute de adolescenți ca un adevăr păstrat mult timp în taină, ce iese deodată la lumină. De pildă, mama își laudă adesea fiica, dând atenție celor mai bune trăsături ale acesteia, însă la un moment dat țipă brusc: „Ești o toantă nenorocită și așa ai fost totdeauna, de când te-ai născut!”.

Iată cum o izbucnire involuntară, întâmplătoare, a emoțiilor negative șterge cu buretele roadele a mulți ani de educație responsabilă. De acum înainte, oricât s-ar strădui mama să-și șteargă vina, fiica nu mai vede în sine însăși „prințesa”, „fata de aur a mamei”, ci „toanta nenorocită”. Aceasta este o nenorocire uriașă, o catastrofă sufletească, fiindcă vorba ieșită din gură nu se mai întoarce!

(Ecaterina Burmistrova, Enervarea, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu–Vlas, Editura Sophia, București, 2017, p.53)