Vrăjmaşul omului, ocrotitorul curviei, spune acestuia că Dumnezeu e iubitor de oameni şi dă ierta­rea pentru patima aceasta, ca una ce e naturală. Dar de vom lua seama la viclenia dracilor, vom vedea că după săvârşirea faptei, ei îl numesc Judecător drept şi fără milă. La început au făcut aşa, ca să ne îndemne la păcat; iar acum, ca să ne scufunde în deznădejde. Născându-se astfel întristarea şi deznădejdea, nu ne putem plânge pe noi, sau ocărâ, sau căi pentru păcat. Iar când aceasta se stinge, ne ia iarăşi în primire tiranul cu mo­tivul iubirii de oameni. 

(Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, Filocalia volumul al IX-lea, Cuvântul XV, pag. 229-230).