Vorbiți în numele instituției pe care o reprezentați, dar vorbiți de la om la om. Cel cu care vorbiți reprezintă Biserica, așa că adoptați o atitudine smerită nu pentru a obține un răspuns, ci ca să-l inspire pe el Dumnezeu să vă dea un răspuns. Aceasta depinde și de poziția celui care cere lucrul acesta? de la un profesor, de la un părinte, etc. Poziția ta trebuie să fie smerită, cinstită sub orice chip. Nu există libertate fără o inimă cinstită, ci doar un fel de a te juca cu ziua de astăzi așa cum te-ai jucat și ieri.

Când vă adresați trebuie să cunoașteți și formulele de rigoare: "Înalt Preasfințite Părinte", așa se vorbește de la episcop în sus; dar asta se învață ușor. De pildă: "Înalt Preasfințite Stăpâne, venim cu inima smerită să vă întrebăm unele lucruri. Dacă se poate, iertați-ne că v-am deranjat". Trebuie să știți să faceți introducerea, ca să prindă omul curaj, să-i dai putere de cuvânt. Cuvântul nu este al lui; în parte, este și al tău, pentru că l-ai cerut cu smerenie și sincer.

Doi inși s-au dus la un părinte să-i ceară sfat mântuitor, fiincă aveau fiecare câte o neputință. După ce au vorbit cu părintele, unul a zis: "I-am spus și m-am eliberat de acea neputință". Celălalt a zis: "Eu i-am spus, mi-a spus ce să fac, și nu m-am eliberat". "Dar cum i-ai spus?" "Părinte, am nevoie de lucru cutare". "Măi, uite cum am făcut eu: am căzut la picioarele lui, cu fața la pământ, și l-am rugat: "Părinte, fă rugăciuni ca să mă izbăvească Dumnezeu de neputința mea". Prin urmare, puterea nu e a lui, ci a lui Dumnezeu, și felul tău de a o cere contează. Părintele n-avea nevoie să-ți dea ție sfaturi, ci tu aveai nevoie să le iei. Întotdeauna, dacă te duci să ceri un sfat, nu e o flatare pentru cel la care te duci.

Apoi, trebuie să știți că metanie se face numai la episcopi, nu și la preoți. Și să nu vă închinați; nu se fac închinăciuni decât la icoane. Trebuie să se vadă că sunteți totuși cunoscători.

Așadar, purtați-vă smerit. Dacă cel la care mergeți vă respinge, voi să fiți la fel ca un câine pe care îl gonești și apoi, dacă îl chemi, vine la loc. Asta ca să-l puteți câștiga. Bineînțeles, depinde și pentru ce vă duceți. Eu de multe ori i-am spus episcopului nostru, pentru că i-am fost duhovnic pe vremea când era elev la seminar, să nu tină cont de lingușiri; acestea sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu. Dom'le, prezintă-te cu ce ai tu; nu-ți strica libertatea ca să câștigi bunăvoința cuiva pentru un scop material sau orice alt scop.

Problema divină e o problemă de mare cinste interioară. Au fost sfinți trăitori neștiutori! nici "Tatăl nostru" nu știau! care stăpâneau natura fiindcă erau cinstiți. Și o exemplificare și mai plastică: într-o mânăstire, starețul a văzut un călugăr mergând pe sus și și-a zis: "ăsta are o lucrare". După ceva timp, l-a văzut mergând pe pământ. Și-a zis: "Să știi că ăsta și-a pierdut lucrarea". L-a chemat și l-a întrebat: "Cum te rugai tu înainte?" "Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul, Doamne, nu mă milui pe mine păcătosul. Și m-am scăpat și am zis în biserică, tare, și m-a auzit un părinte și mi-a zis: "Mă, să nu mai zici așa! Zi Doamne miluiește-mă!", și de-atunci zic așa". Și starețul i-a zis: "Să zici tot ca înainte". Adică nu este vorba de știință aici. Acela era sincer, Îi plăcea lui Dumnezeu această sfântă simplitate. Oricine ai fi, orice diplome ai ține în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima nu este cinstită nu acumulezi, și sigur nici libertate nu ai. Credeți voi că dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru că nu e în Hristos. Mai mult, e declarat dușmanul lui Hristos. Așa că nu vă temeți de el; e tolerat, nu e o putere. Așadar, nu există libertate decât în adevăr, și adevărul este Hristos, Calea și Viața.

Întâi de toate, în nenorocitul ăsta de moment istoric suntem aglomerați toți. Odată, un episcop care se dusese într-o vizită canonică i-a întrebat pe cei de-acolo: "Ei, cum merge pe-aici? " "Prost, Preasfințite, prost. Acum ați mai venit și Sfinția Voastră..." Deci, toată lumea e aglomerată. În viață trebuie să cunoști și o tactică de luptă, să-ți determini cu precizie poziția ta, a dușmanului cu care lupți, a distanțelor. Fiind întrebat care păcate sunt cele mai primejdioase, Sfântul Antonie spune: "Mândria, lăcomia, curvia! toate acestea sunt". "Dar care este cel mai primejdios dintre ele? " "Păcatul care este cel mai aproape de tine, acela este cel mai primejdios". Prin urmare, am nevoie să știu distanța, să știu unde să-l lovesc. Dacă cineva vrea să mă omoare, nu mă lupt cu cel care i-a poruncit să mă omoare, ci opresc mai întâi mâna care mă lovește, și apoi mă judec cu celălalt.