Păcatul nu este doar păcat în sine. Uneori îl poate determina pe om să nu dorească să se vindece de starea în care se află. Acum, în epoca Noului Testament, când a venit Hristos, dacă omul vrea să se vindece de păcat, Domnul îl vindecă imediat: Voiești să te faci sănătos? Dar el nu vrea. Ar spune orice prin cuvinte, însă în ascuns se străduiește să mențină starea de păcătoșenie care-l domină. Nu se leapădă de ea. Poate spune: Doamne, scapă-mă!, dar în adâncul sufletului nu dorește, iar păcatul rămâne, după cum spune Domnul: Pentru că ziceți: „Noi vedem”, de aceea păcatul rămâne asupra voastră!

Cel care nu vrea să se vindece consideră că este sănătos. Dar păcatul sălășuiește în el. Există creștini care sunt creștini de ani de zile și sunt netămăduiți de păcat. Nu este suficient să afirmi unele lucruri prin cuvinte sau doar să faci unele fapte bune.

(Arhimandritul Simeon Kraiopolous, Sufletul meu, temnița mea, Editura Bizantină, București, 2009, p. 99)