De fiecare dată când mă pregătesc pentru Sfânta Spovedanie sunt uimit să constat cât de puţine lucruri ştiu despre mine, cât de puţin mă cunosc pe mine însumi. Cu fiecare spovedanie mă descopăr mai mult şi mai mult.

Această continuă auto-descoperire este foarte importantă pentru creşterea noastră duhovnicească. De obicei, adevărul pe care îl aflăm despre noi înşine nu ne place deloc. Uneori aflăm despre daruri (abilităţi, talente) primite de la Dumnezeu de care noi nu eram conştienţi şi pe care nu le foloseam în mod corespunzător. Orice descoperire despre noi înşine ne poate duce la un mod de viaţă duhovnicesc, după voia Bunului Dumnezeu.

Atunci când duci în continuu o viaţă duhovnicească intensă, încerci să te cercetezi pe tine însuţi şi să-ţi cercetezi şi sufletul. Cu adevărat îţi doreşti să trăieşti o viaţă conform voii lui Dumnezeu. Pe măsură ce vom face această cercetare lăuntrică a noastră vom descoperi principii şi modele care ne vor angaja în moduri de gândire şi de comportare previzibile.

Lupta pe care o ducem cu noi înşine ne ajută să ne cunoaştem mai bine, să conştientizăm starea noastră de păcătoşenie, astfel încât putem să fim în comuniune cu Dumnezeu.

Sfântul Nichita Stithatul scrie: „Pentru a te cunoaşte pe tine însuţi trebuie să te protejezi de orice vine din exterior; Acest lucru înseamnă să te fereşti de grijile lumeşti şi să-ţi cercetezi mereu conştiinţa. Să fii cu adevărat smerit şi să ai o inimă plină de căinţă.” Rugăciunea inimii ajută mult celor care vor să se cunoască pe ei înşişi mai bine şi să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu şi dragostea Sa nemărginită.