Când se zămisleşte alcătuirea trupească a viitorului om, Domnul zideşte în chip de nepătruns cu mintea, din nefiinţă întru fiinţă, un suflet omenesc nemuritor, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ca atare, zămislirea este o autentică taină – şi Biserica are ca sărbători aparte zămislirea Înainte-Mergătorului Ioan şi cea a Preasfintei Stăpâne de Dumnezeu Născătoare. Deschizând Biblia, aflăm în ea spuse ca acestea: „Tu, Doamne, păzeşti pruncii”.

Domnul nu numai că zideşte sufletul şi trupul copilului, ci şi face cu neasemuită înţelepciune să se dezvolte rodul zămislirii în pântecele mamei, pregătindu-l pentru venirea pe lume. În însăşi firea, sufletul şi inima mamei este sădit instinctul, năzuinţa inconştientă de a face tot ce ajută la protejarea şi dezvoltarea copilului − şi urmând acestui instinct ea îşi scoate tot mai mult puterile la lumină în slujba maternităţii. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

(Cum să educăm ortodox copilul: 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici, trad. de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 26)