„Deşteaptă-te române!” a fost intonat pentru prima dată în 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea compoziţiei stă poemul patriotic „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie selectată de Anton Pann.

Imnul a fost interzis aproape jumătate de secol, în perioada regimurilor totalitare. În urma Revoluției din decembrie 1989, „Deșteaptă-te, române!” a devenit noul imn al țării, iar acest lucru a fost consemnat și în Constituția României, unde, la articolul 12, intitulat „Simboluri naționale”, la alineatul 3, stă scris că „Imnul naţional al României este «Deşteaptă-te, române»”. În ziua de 26 mai 1998, Parlamentul României a votat Legea nr. 99, care avea în conținutul său următoarea prevedere: „Se proclamă ziua de 29 iulie, Ziua Imnului Național al României – Deșteaptă-te, române!, simbol al unității Revo­luției Române din anul 1848”.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, însă la momentele festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 şi 11.

Conform Constituţiei României, drapelul, ziua naţională şi imnul sunt cele mai importante simboluri naţionale, adevărate repere care au însoţit poporul român în momentele cruciale ale istoriei.