Zorii celebrării Marii Uniri la Caransebeș
„Una să fim acum nu numai în cugete şi simţiri, ci şi în fapte; să căutăm să ne facem vrednici de momentul mare istoric.”
După capitularea Bulgariei și a Imperiului Otoman, precum și a cererilor de pace din partea Germaniei și Austro-Ungariei, în numărul 42, din 7 noiembrie 1918, al ziarului „Lumina” (n.r. foaie religioasă culturală pentru popor, apărută la 4 ianuarie 1918, în Banat), este publicat articolul „Zorile păcii”, care anunța evenimentele din Ungaria, cu „pacea care va da ființă lumii celei noi, cu neamuri libere şi stăpâne pe soarta şi viaţa lor [...]. Noi, românii băştinaşi ai acestor meleaguri, privim cu încredere deplină în faţa evenimentelor, istoria ce se desfăşoară. Dumnezeu este cu noi!”.
La 25 octombrie 1918, are loc în Caransebeş o mare adunare naţională, când „se prăznuieşte veselia cea veşnică, învierea noastră naţională”. În sala mare a primăriei, devenită neîncăpătoare, împodobită cu drapele naţionale, a fost deschisă şedinţa, de către protopopul Andrei Ghidiu, pentru alegerea Comitetului Naţional Român Local şi organizarea Gărzii Naţionale. În discursurile rostite, Andrei Ghidiu, Iuliu Vuia şi dr. Cornel Corneanu, se scot în evidenţă principiile de autodeterminare şi libertate pentru toate popoarele Europei şi se face apel la unitate: „una să fim acum nu numai în cugete şi simţiri, ci şi în fapte; să căutăm să ne facem vrednici de momentul mare istoric”.
Căpitanul Ioan Maniu aducea la cunoştinţa adunării că ofiţerii români din Caransebeş au înfiinţat Garda Naţională, având în frunte un comitet din 5 membri, ca organ executiv al Sfatului Naţional Român Local. A fost ales Sfatul Naţional Român Local, sub prezidiul protopopului Andrei Ghidiu, compus din 18 membri, după care întreaga adunare cu drapele naţionale şi cântând „Pe-al nostru steag” şi „Deşteaptă-te române!” s-a îndreptat spre reşedinţa episcopală, unde Episcopul Miron Cristea, într-o frumoasă cuvântare, arăta că „lanţurile tiraniei au căzut de pe trupurile noastre”, după care îndemna pe toţi să nu-şi piardă cumpătul, „căci numai ca element de ordine vom da dovezi la lume că suntem vrednici de deplina libertate”.
(Teodor Nadaban, „Evenimentele din anul 1918 oglindite în presa religioasă din Banat”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, vol. I, Basilica, București, 2018, pp. 39-40)
Sfântul Filip, Apostol al Mântuitorului și al Neamului românesc
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro