Aceasta este credinţa celor luminaţi şi perseverenţi. Aceasta nu este credinţa celor întunecaţi şi laşi, care s-au ascuns de lumina divină sau care o privesc cu laşitate. Cei luminaţi de Duhul lui Dumnezeu primesc cu bucurie razele acestei lumini divine emanate din acea lume a realităţii. Ei le primesc ca pe nişte scrisori venite din ţara natală, ca pe nişte scrisori sfinte venite de la Tatăl lor. Şi ei răspund la aceste scrisori cu salutări din inimă. Din aceste scrisori sfinte, părinteşti, ei află despre începutul, mijlocul şi sfârşitul lumii create. Şi aceste scrisori se numesc Sfânta Scriptură. Şi ei află despre viţa lor împărătească, despre nimicnicia lor actuală şi despre slava lor viitoare. Aceste cunoştinţe le sunt confirmate de către Tradiţia părinţilor sfinţi şi luminaţi, Tradiţie păstrată în Biserica Ortodoxă. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, traducere de Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 56)