Nu! În primul rând, nu există sentimente erotice, apoi, sentimentele nu sunt păcate! Ele sunt puteri ale sufletului pe care le putem folosi în slujba lui Dumnezeu sau în slujba păcatului! Când spui „să nutrești sentimente erotice“, probabil te referi la impulsuri și dorință erotice. Nici acestea nu sunt păcate. Ele sunt inerente firii omenești. E păcat doar dacă primești pofta în inima ta… Adică dacă te îndulcești cu gândul, dacă îți provoci plăcere cu ajutorul imaginației. Însoțirea dorinței de gând e păcat. Dorința simplă, impulsul, nu e păcat. Ele sunt mișcări ale sufletului din partea neliberă, nesupusă voinței libere și te anunță că tare ți-ar plăcea să iei în brațe o fată. Atunci poți să alegi, fie să te lași purtat, trăit, de impuls, fie să-i spui: „Te cred, dar n-am ajuns la nuntă și mai suntem și-n post. No, culcă-te!“. Și se culcă. Îi mai cânți un Axion, așa, și-adoarme. Aveți credință, aveți încredere că Domnul e cu noi, El e în iadul din noi și îndată ce strigăm la El, El ne ridică, uite-așa ne ia de mânuță – ca pe Adam și pe Eva – și ne scoate. Asta e șansa noastră! Și ne scoate pe toți. Are o mână cu care poate să ne prindă pe fiecare de mânuță... Numai să vrem noi, numai să alegem noi să jertfim plăcerea aceea făgăduită de păcat…

Îndrăzniți!