Părintele pustnic Filaret din Karulia a fost dus la Salonic pentru a apărea în instanţă, fiind acuzat pe nedrept de furtul unei cărţi vechi, care de fapt fusese furată de un turist. Nu avea nici un ban pentru a plăti amenda.

– Părinte, ori plăteşti amenda, ori mergi la închisoare, i-a spus judecătorul.

– Prefer să merg la închisoare. Nu am nici un ban. Şi, pe lângă asta, îmi voi aminti de închisoarea veşnică, a răspuns părintele.

Când, într-un final, cineva dintre credincioşi i-a plătit amenda, el a spus:

– Am fost eliberat din închisoarea pământească. Mă întreb dacă voi fi lăsat liber din cea veşnică? Cineva l-a întrebat:

– Cum a fost, părinte, la Salonic? Cum au fost oamenii acolo?

El nu mai mersese la Salonic de 50 de ani şi i-a răspuns:

– Ce pot să vă spun, părinţi? Se grăbeau cu toţii după mântuire. Eu am fost singurul nepăsător şi leneş...

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 74-75)