Unii cred că rugăciunea înseamnă a sta în genunchi sau a rosti din gură sau în gând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. Dar rugăciunea cea adevărată este a te simți mulțumit de toate și de a-ți deschide sufletul, să te poți simți aproape de Dumnezeu. Iar cei ce fac rugăciunea asta, Dumnezeu să le ajute. Dar cei care au dureri și suferințe sunt cei distinși, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăția lui cea veșnică.

Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru boli, pentru că n-au memorie sau pentru că nu sunt înțeleși de familie... dar puțini sunt acei care vin pentru mântuirea sufletului.