Mintea trebuie să o izbăvim şi să o păzim de neştiinţă, care este foarte vătămătoare, pentru că o întunecă şi o împiedică să cunoască adevărul, care este obiectul său propriu şi ţinta strădaniilor sale. De aceea, trebuie să o exersăm pentru a fi luminată şi curată, capabilă de a desluşi bine ce ne este de trebuinţă pentru a ne curăţi sufletul de patimi şi a-l împodobi cu fapte bune.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 35)