adolescență

Cum comunicăm cu un copil care a luat-o pe un drum greşit în viaţă?

Societatea în care trăiesc tinerii de astăzi este total diferită de cea a părinţilor lor. Oare trebuie să ne supărăm pe ei şi să-i înfruntăm? Ar trebui oare să-i constrângem într-un anumit fel? Să ne separăm de proprii copii doar pentru că fac lucruri care nouă nu ne plac? Ce trebuie să facem?

Cine poate îndruma adolescenții?

Deseori, în pastoraţia adolescenţilor facem o greşeală, îngreunându-i în a-şi asuma deciziile, în a lua hotărâri. Ca adulţi, avem de dat sfaturi, avem răspunsuri, avem păreri foarte clare şi sigure ce s-au format în experienţe solicitante sau grele. În numele dragostei, încercăm să le vorbim celorlalţi despre greşelile lor şi să le dăm cunoştinţe, informaţii, pentru a se îndrepta. Deseori însă, noi suntem cei care avem o nevoie reală, aceea de a le vorbi celorlalţi. 

„Când îmi îmbrăţişez prietena, simt o bucurie nespusă”

Atunci când îţi strângi în braţe iubita şi simţi bucurie cerească, zici: „Doamne, binecuvântează-mă şi ia-mi-o din braţe, ca să nu cad în păcat şi du-mă la maică-sa să-i cer mâna şi să facem nuntă, c-om avea casă, că n-om avea casă, dar, să fie, s-o îmbrăţişez şi eu cu harul Tău”. Acolo e pregustarea darurilor cereşti oferite de Dumnezeu familiei creştine.

Adolescența – o perioadă de test pentru întreaga familie

Intrarea copiilor în această perioadă a vieţii poate pune întreaga familie într-o stare de tulburare înfricoşătoare. Influenţa reciprocă şi interacţiunea cu un adolescent nesigur şi revoluţionar implică înclinaţia părinţilor de a-şi problematiza deseori scopul şi direcţia vieţii lor... Pentru unii adulţi, adolescenţa copiilor lor devine piatră de poticnire a relaţiei dintre ei, dintre părinţi.

Permisivitatea în educația copiilor ‒ cântărită bine, aduce mari beneficii

Dispoziţia romantică a adolescenţilor şi absenţa experienţei de viaţă conduc la idealizarea lumii înconjurătoare. Nu interdicţia părinților este importantă, ci explicaţia în legătură cu aceasta.

Când e momentul să iei măsuri?

Pentru părinţi, probabil că nu există un sentiment mai puternic decât cel al neputinţei, atunci când vedem că orice atitudine am avea, orice am face, nu merge şi pace. Dacă felul în care se poartă copilul tău îţi provoacă stări de deznădejde şi teamă referitor la viitorul lui, iată câteva sugestii pe care Mark Gregston le oferă în programul său de lucru cu adolescenţii şi părinţii care vin la Centrul de consiliere Heartlight Ministries din East Texas.

Copilul meu are complexe de inferioritate. Ce-i de făcut?

Ghinionistul este cel care se află departe de Dumnezeu. Dacă cel mic va înţelege că oamenii nu intră în împărăţia cerurilor deoarece sunt inteligenţi sau au un caracter puternic, atunci el va fi ferit de ceea ce se înţelege în lumea de astăzi prin cuvântul „complexat”.

Criza adolescenței – un dar sau o pacoste?

Criza adolescenţei poate fi transformată într-un dar, oricât de ciudat ar putea părea acest lucru.

Relația adolescentului cu părinții – îndepărtare sau apropiere?

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe studii s-a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este vorba de alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte serios în vedere părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o vârstă cu ei.

„Iubește și fă ce vrei!”

Dansează ca să te simţi bine; dar simte-te bine în aşa fel încât, întorcându-te acasă, în camera ta, să mai poţi privi icoana Domnului şi să-I mulţumeşti — şi să nu te ruşinezi privindu-L în faţă.

Pagini