adolescență

Minori în pușcărie ‒ în copilăria lor nu au avut parte de iubire

Când un adolescent părăseşte casa ori intră într-un anturaj rău, el caută, de fapt, ceea ce îi lipseşte în familie: dragostea, înţelegerea şi respectul. Mai mult, autoritatea celui mai mare.

Vorbiți cu adolescenții voștri despre intimitate, au nevoie de asta

Părinţii au nevoie nu doar să le dea explicaţii corecte în acest domeniu ce ţine de intimitate, ci şi să le povestească copiilor despre familie şi despre nuntă ca fiind cele mai mari valori ale umanităţii, că e nevoie ca ei să-şi păstreze fecioria până la căsătorie, despre inadmisibilitatea vieţii sexuale până la nuntă.

Certurile dintre adolescenți și părinți – prilej de ruptură sau de maturizare?

Adolescentul este încercat de tendinţe contradictorii, de îndoieli şi oscilaţii, pe care le administrează cu greu. Adolescenţa devine, astfel, vârsta cea mai conflictuală la nivel interior. Părinţii nu înţeleg împotrivirea copiilor lor, sunt dezamăgiţi din cauză că le sunt înşelate aşteptările, în timp ce, de fapt, aceasta este doar o treaptă către următorul stadiu al maturizării.

Este nevoie de o educaţie a feminităţii

În lupta pentru drepturi egale, femeile au ieşit victorioase, iar ca rezultat au început să joace pe un teren străin, abandonând poziţiile lor şi pierzând astfel blândeţea feminină, puritatea şi delicateţea care impresionează pe bărbaţii puternici.

Dacă nu avem grijă de tinerii noștri, ne vom căi amarnic

Tineretul e ca o investiţie pentru viitor. Dacă investeşti bine talantul, o să trăieşti bine la bătrâneţe.

„Mâncare de post aveți?”

Adevărul crunt este că noi, creștinii, clerici și mireni, suntem de obicei distanți, indiferenți, chiar ostili față de acești copii care sunt lipsiți de harul lui Hristos. Închiși în „carapacea” noastră, liniștiți în laurii postului nostru, nu ne interesează să dăm curaj și imbold mai ales tinerilor să participe la viața creștin-ortodoxă.

Cum s-ar mai putea însufleţi tineretul de azi?

Din păcate, s-a ajuns ca modernismul acesta să topească tot elanul tineretului nostru, prin televizor, calculator, sport, călătorii prin toată lumea. Unitatea cea mai puternică a unei naţii este credinţa, legată de Biserică şi prin ea să luptăm.

Între 12 şi 16 ani, adolescenții au nevoie de mai multă atenție în educația duhovnicească

Adolescenţii încetează să mai meargă la biserică pentru că părinţii lor nu acordă creşterii şi educaţiei duhovniceşti destulă atenţie. Ei îl duc pe copilul de patru ani la Împărtăşanie, la şapte ani îl duc la spovedanie – şi cred că aceasta este îndeajuns. Însă, între 12 şi 16 ani, copiii au nevoie de ceva mai mult. 

Când copiii zboară din cuib

Este nevoie, în aceste momente, de multă răbdare din partea fiecăruia, pentru a-şi înţelege propriile sentimente şi sentimentele celuilalt. De asemenea, este importantă înţelegerea faptului că independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon, lipsă de recunoştinţă, ci doar o etapă firească de dezvoltare. Sentimentele de afecţiune dintre părinţi şi copii nu dispar, ci doar se reaşează pe alte baze.

Dorința de libertate a adolescentului nu înseamnă să fie lăsat să facă orice

Problemele se ivesc atunci când părinţii sunt atât de severi, încât copiii încep să aibă resentimente faţă de ei. Chiar şi atunci când suntem nevoiţi să spunem „nu” cererii unui adolescent, trebuie să-l ascultăm cu atenţie şi să-i arătăm că am fi gata să lăsăm de la noi dacă nu ar exista un obstacol real. Altminteri, copiii vor înceta să ne mai spună dorinţele şi gândurile lor adevărate.

Pagini