Părinţilor le trebuie deosebit de multă răbdare atunci când copiii lor sunt la vârsta adolescenţei. Să nu-i întărâtaţi degeaba. Dacă îl ţineţi pe adolescent sub călcâi tot timpul, să ştiţi, dragi fraţi şi surori, că 90% dintre căsătoriile premature şi din fugile de acasă sunt rezultatul constrângerilor venite din partea părinţilor – cel mai frecvent din partea mamei. Copiii ţinuţi sub călcâi ajung oameni slabi, cu probleme, nu simt libertatea, nu-L simt pe Dumnezeu, cresc ca nişte animale oropsite.

Să nu ţipaţi: „Îţi interzic să fii prieten cu fata aia!”, ci să spuneţi, cu blândeţe: „Mie nu-mi place asta, nu vreau să faci asta; dacă vrei să te întâlneşti cu ea, întâlneşte-te, dar să ştii că o să-mi fie neplăcut, că o să mă doară; oricum, eu o să mă rog pentru tine...”. Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii voştri, cereţi preotului să facă molitfe pentru ei, mergeţi cu ei la locurile sfinte. Străduiţi-vă să fiţi prieteni cu copiii voştri.

Noi, în Ortodoxie, avem condiţii mai bune pentru educarea copilului, căci îl avem pe Dumnezeu, avem absolutul, avem adevărul. Un copil poate fi educat normal (complet, n. r.) numai într-o familie credincioasă sau care, cel puţin, tinde către credinţă, fiindcă nici psihologii, nici medicii, nici pedagogii plini de diplome nu pot (suficient de bine) să educe în copil duhul bunătăţii, al iubirii, al curăţiei, al smereniei, al milostivirii. Cele mai înalte calităţi sunt educate doar de către Biserică. (Preotul Gheorghe Romanenko)

*Părintele Gheorghe Romanenko este parohul bisericii din satul Borisovo, regiunea Moscovei. Pe lângă asta, Părintele Gheorghe este un medic cunoscut, specialist în psihiatria pediatrică.

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 88-89)