Izvorul de apă a fost descoperit de către Sfântul Sava Sârbul în timpul construirii Mănăstirii Hilandar în secolul al XII-lea, iar apa sa este considerată aghiasmă. Coloanele acoperişului provin de la vechea biserică construită de Sfântul Sava. Este posibil ca acestea să fi aparţinut mai înainte templului idolatru al Samariei.

Fântâna are o adâncime de 18 m, iar aghiasma se poate scoate cu o găleată. În adâncul fântânii este o crăpătură prin care izvorăşte aghiasma cu care este udată viţa de vie ce creşte din mormântul Cuviosului Simeon. Aşa cum ne este deja cunoscut, din fructul acestei viţe de vie perechile de tineri care nu pot avea copii iau boabe de struguri, spre ajutorul lor.

Potrivit tradiţiei din mănăstire, în vremurile de apoi fântâna va seca, iar via Sfântului Simeon se va usca.