Mănăstirea Esfigmenu – Athos
Mănăstirea Esfigmenu este zidită pe ţărmul nord-estic al Sfântului Munte, într-un golf adăpostit de vânt, fiind închinată Înălţării Domnului. Denumirea de „Esfigmenu” (strâmtorat) a mănăstirii vine de la amplasarea mănăstirii între trei coline: Izvorul Tămăduirii (la răsărit), Grimboviţa (la sud) şi Samaria (la apus).
La început, mănăstirea a fost construită la o jumătate de kilometru mai înspre apus faţă de cea actuală, dar a fost distrusă de stâncile care s-au prăbuşit. După tradiţie, întemeierea mănăstirii este datată în secolul al V-lea, iar ca primi ctitori sunt consideraţi împăratul Teodosie al II-lea şi sora sa, Pulheria. Ei au dăruit mănăstirii o parte din Lemnul Sfintei Cruci.
Istoric
Cele mai vechi mărturii istorice despre mănăstire, datând de la sfârşitul secolului al X-lea şi începutul celui de al XI-lea, menţionează că mănăstirea deţinea locul al cincilea în ierarhia mănăstirilor de atunci.
Mănăstirea a cunoscut o mare înflorire începând cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În această perioadă nu au contenit daniile împăratului Ioan al V-lea Paleologul, ale cneazului Serbiei, Ştefan Duşan şi ale domnitorului Serbiei, Gheorghie Brancovici.
Datorită poziţiei sale, mănăstirea a fost jefuită în repetate rânduri de către piraţi. De asemenea, ea a suferit pagube de pe urma incendiilor din secolul al XIV-lea. A fost incendiată de turci în 1533. Aceste catastrofe au dus la pustiirea ei. În secolul al XVII-lea, mănăstirea a reuşit să se refacă datorită donațiilor făcute din Ţările Române (de către Petru Rareș şi Radu Paisie) şi Rusia (de către ţarul Alexandru Mihailovici).
În 1797, prin sigiliul Patriarhului Grigorie al V-lea, mănăstirea a devenit chinovie, păstrând această rânduială până astăzi.
Vreme de 12 ani (1806-1818), mitropolitul Veniamin Costachi a acordat mănăstirii Esfigmenu tot venitul Schitului Floreşti, din judeţul Vaslui. Cu acest venit se înnoieşte biserică şi pictură şi se reface o mare parte de incintă.
Sfinţi esfigmeniţi
În Mănăstirea Esfigmenu au trăit Patriarhul Ecumenic Atanasie, care şi-a asumat greaua sarcină de a pune rânduială în Biserică, după Patriarhul Vekkos, cugetătorul de cele latineşti, şi Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, care a fost şi egumen al ei timp de trei ani. De asemenea, aici a fost tuns monah Sfântul Antonie al Pecerskăi. În peştera de pe colina Samaria a pustnicit Cuviosul Damian Esfigmenitul. În mănăstire au vieţuit şi Noii Mucenici Eftimie de la Schitul Mănăstirii Iviron (†1814, Constantinopol), Agatanghel (†1819, Smirna) şi Timotei (†1820, Adrianopol).
Odoarele mănăstirii
În mănăstire se păstrează o parte din buretele de la Răstignirea Domnului, o parte din Veşmântul Maicii Domnului, sânge de la Sfântul Ioan Botezătorul, părticele din Sfintele Moaşte ale Sfintei Maria Magdalena (talpa stângă), ale Sfântului Antonie de Veria, ale Sfântului Grigorie Palama, ale Sfântului Anastasie Persul, precum şi capul Sfântului Iacov al lui Alfeu şi o parte din capul Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului din Cipru, izbăvitorul de cancer. Aici se mai află gamba Sfântului Noului Mucenic Agatanghel, apoi părticele de la Sfântul Mucenic Mercurie, Sfântul Haralambie și mulți alții.
În schevofilachion se păstrează veşminte brodate în fir de aur, cruci, evanghelii, sfinte vase, o parte din cortul lui Napoleon şi steagul Revoluţiei de la 1821, pe care l-au înălţat Emanuil Pappas şi egumenul Eftimie.
În bibliotecă se păstrează în jur de 400 de manuscrise, dintre care 75 pe pergament. Deosebit de valoroase sunt un Minologhion din secolul al XI-lea, o Evanghelie din secolul al XI-lea şi hrisovul împărătesei Maro (1424), cu reprezentări ale familiei domnitorului sârb Brancovici.
Date de contact:
Adresă: Esfigmenou Monastery 630 86 Karyes, Mt. Athos, Greece
Telefon: +30 2377 023229 (11:00 – 13:00 și 18:00 – 20:00)
E-mail: info@esphigmenou.gr
Website: www.esphigmenou.gr
Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” de la Marea Lavră
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro