În om, inima este de căpătâi. În inimă e sângele, în sânge e sufletul, în suflet e duhul.

Inima trupească și sângele sunt din pământ și spre pământ tind, sufletul și duhul sunt din ceruri și spre ceruri tind. De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adică de inima duhovnicească din inima trupească.

Căci, de nu ar fi așa, cum ar fi putut spune Atotștiutorul: din inimă ies gândurile rele, minciuna și hula? Cum ar putea acestea ieși din carne și din sânge?

Iată, acestea numai din suflet și din duh pot ieși!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în marele post, Editura Predania, București, 2010, pp. 19-20)