ajutor

„Sfântul Efrem l-a ajutat să se lase de patima drogurilor, să își termine facultatea cu brio și să își profeseze meseria”

Într-o seară, prin 2013, mă sună o prietenă, să o sfătuiesc într-o anumită problemă. Conversația a ajuns să depășească o oră și pomenesc la un moment dat despre un coleg care nu mai scăpa de patima drogurilor și din cauza cărora a avut probleme în a mai continua facultatea.

„Mamă, cel care ne-a miruit nu era călugăr, ci Sfântul Rafael!”

Pe Sfântul Rafael l-am văzut la brutăria din cartierul meu. Am crezut că era un oarecare călugăr ce vinde ceva și am scos din buzunar bani ca să îi dau. Acela a scos din buzunarul lui o sticluță cu mir și ne-a miruit pe amândouă pe frunte și pe mâini. I-a făcut semn fetei mele să-și scoată mănușile, ca să-i miruiască mâinile.

Copiii se implică bucuroși în treburile zilnice făcute împreună cu părinții

Copiii se implică bucuroşi în activităţi comune cum ar fi gătitul: amestecă salatele, răzuie legumele, spală vesela. Cum să nu se bucure când participă la aceste treburi! Aici nu este vorba de un telefon mobil de jucărie sau de o maşinuţă de care s-au plictisit. Ce bucurie îi încearcă pe copii atunci când ajută la plantarea legumelor sau atunci când bat cuie cu ciocanul!

Îngerul păzitor se bucură și se întristează alături de noi

Se cuvine nouă a lua aminte la cele de folos, pentru că doi îngeri sunt împreună cu omul, unul drept, iar altul al Satanei. Îngerul lui Dumnezeu este blând, tăcut, milostiv și sfios, iar cel viclean este mânios, mândru, urâtor de frați și plin de lucrurile cele rele.

Dragostea duce sufletul de la poarta Cerului înaintea Tronului Preasfintei Treimi

Odată a venit o femeie împreună cu fiul ei la Părintele Cleopa. Când i-a dat binecuvântare, necunoscând-o mai dinainte, părintele a spus: „Numai mamă să nu fii!”. Iar în predica din seara aceea a vorbit mai mult împotriva desfrânării şi a beţiei, patimi care îl stăpâneau pe fiul acelei mame. Apoi ne-a mărturisit acea creştină că fiul său, după plecarea de la mănăstire, a părăsit cu totul acele patimi, cu rugăciunile Părintelui Cleopa.

Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă

Când noi, din mărime de suflet, Îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viața noastră, atunci El dăruiește cu îmbelșugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoși în ceasul în care au trebuință de ele.

De ce tinerii sunt mereu plictisiți și nu pot simți bucuria de a trăi?

Tinerii de astăzi seamănă cu maşinile noi ale căror uleiuri sunt îngheţate. Trebuie să li se încălzească uleiurile ca să poată porni maşinile, altfel nu se poate. Vin la mine la Coliba copii plictisiţi şi mă întreabă: „Ce să fac, Părinte? Cum să-mi petrec timpul? Mă cuprinde plictiseala”. „Să găseşti ceva de lucru, măi copile”. „Am bani, ce să fac cu serviciul?”, îmi răspunde. Dar Sfântul Apostol Pavel spune: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3, 10). Trebuie să lucrezi ca să mănânci, deşi ai bani. Munca îl ajută pe om ca să i se dezgheţe uleiurile maşinii lui.

Să stingem aprinderea păcatului, chemând în ajutor numele Domnului!

Ați văzut poate, vreodată, când ia foc vreo casă sau vreo claie de fân sau paie. Dacă se întâmplă pe acolo cineva și are la îndemână o căldare, mai înainte de a se întinde focul îl poate stinge ușor cu puțină apă.

Marea contribuţie a părinţilor în primul an de viaţă al copilului

În acest interval de timp – vorbim de primul an de viaţă – părinţii au de jucat rolul lor, prin cuvintele pe care le şoptesc, prin comportarea lor, prin iubirea lor, prin afecţiunea lor. În acest fel copilul, ca o existenţă aparte, ca personalitate aparte, va creşte, se va dezvolta. Se va dezvolta trupeşte, dar şi sufleteşte.

Pentru rugăciunea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Nicolae vine în ajutorul mănăstirii

Pe când era stareţ, a venit pitarul mănăstirii şi l-a înştiinţat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns: „Să avem nădejde la Maica Domnului şi la Sfântul Ierarh Nicolae şi nimic nu ne va lipsi”. Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuţi, trimişi cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat. 

Pagini