Următorul caz l-am primit de la P.G., profesor la Universitatea din Atena.

„Fiul meu, în urmă cu două săptămâni, aflându-se la studii în Tokyo, s-a îmbolnăvit de ocluzie intestinală şi s-a dus la spital, având dureri puternice de stomac. Era disperat şi medicii de acolo aşteptau să-l opereze dacă boala nu trecea. Era singur cu desăvârşire şi doar o femeie medic, japoneză ortodoxă, a mers să discute cu doctorii, pentru că mediul de acolo este foarte diferit faţă de cel din Grecia. Noi, aici, nu puteam face decât rugăciune.

Precum ştiţi, am mare evlavie la Sfântul Luca, de când am auzit de el, când eram student, în anii 1950, pe când trăia încă. Am călătorit şi la Simferopol, ca să mă închin la moaştele lui. Când am aflat că a fost deja considerat oficial sfânt al Bisericii noastre, i-am pictat prima icoană din Grecia, şi o ţin lângă protectorul meu, Apostolul Luca.

Rugăciunea pentru fiul meu s-a îndreptat spre Sfinţii Doctori, dar gândul mi se întorcea încontinuu către Sfântul Luca, care era specialist în ocluzia intestinală, chirurg fiind. Foarte intens, 3-4 zile l-am rugat mai mult decât pe toţi să-şi facă... treaba.

Ocluzia s-a vindecat. Copilul este bine... Slavă lui Dumnezeu şi Sfântului Său Luca din Crimeea, atât de aproape de noi atât aici, cât şi în îndepărtatul Tokyo”.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Arhiepiscop Luca 1877-1961. Chirurgul fără de arginți, Traducere Cristian Spătărelu, Editura Egumenița,  p. 393)