Acum, când se încheie o etapă din viața voastră, o etapă urmată de diferite căi pe care le veți parcurge, două gânduri așez la demersul plecării sau rămânerii voastre în facultate, la această clipă de bilanț. Cele două gânduri sunt așezate sub egida a două cuvinte, și anume: alegere, pe de o parte, încredere, pe de altă parte.

Deja sunteți obișnuiți cu cântecele de sirenă, care vă cheamă în foarte multe direcții. Plecând din facultate, cântecele de sirenă se vor înmulți ca număr, ca intensitate, ca vrajă, chemare. Aveți în față calea care duce către Domnul Hristos și calea care duce nicăieri. Aveți în față cuvântul lui Dumnezeu, rostit prin gura proorocului încă din Vechiul Testament, și anume: Ia aminte, poporul Meu, nu te uita nici în dreapta, nici în stânga, privirea ta să fie ațintită tot în față, la Cetate cea de Sus.

Să vă ajute Dumnezeu să aveți privirea ațintită spre Cetatea cea de Sus, neaplecându-vă nici în dreapta, nici în stânga. Sau dacă – din cauza căderii uneori firești, pentru că suntem oameni slabi – vă veți abate sau la dreapta sau la stânga, să nu uitați niciodată Ținta care vă stă înainte: Cetatea cea de Sus, Hristos-Dumnezeu.

Cel de-al doilea gând e așezat sub sigla încrederii în oameni. Vi se spune de dimineața până seara, poate în somnul de seara până dimineața, că totul este pierdut, că sunt prea multe păcate, prea mult întuneric, prea multă corupție, prea multe avorturi, prea mulți români care pleacă în străinătate, prea multă derută, confuzie și haos. Și, dacă am amintit de cântecele de sirenă, nu pot spune, contrazicându-mă, că acestea nu există. Da, există, le întâlnești la tot pasul. Dar, dincolo de toate acestea, există atâta lumină în lume! Și mă uit doar la voi și văd atâtea șiraguri de lumină zărite în ochii voștri, ca semn că nu cu totul ați fost acaparați de sirena manifestată în atâtea chipuri. Voi, ca absolvenți ai facultății, sper să nu lepădați niciodată haina de creștin. Aceasta este esențială și cu ea vă veți prezenta – nu cu cea de călugăr, de preot, arhiereu, profesor, ci cea de creștin. Prin intermediul acesteia veți fi judecați și vă veți da seama de viața pe care ați dus-o.

Veți pleca din Facultatea de Teologie, apucând pe diferite căi. Nădăjduiesc că toate vă vor conduce spre Cetatea cea de Sus. Să vă dăruiască Dumnezeu putere să vedeți lucrurile bune în viață, să sesizați chipul lui Dumnezeu și în cel mai pervertit la suprafață om pe care îl veți întâlni. Aproape totul în jur te îndeamnă că nu mai este speranță. Voi să propovăduiți bucuria de a fi creștin! Să aveți puterea voi înșivă și să-i învățați – dacă sunteți în această postură – și pe alții, să vadă că sunt cei șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal, înmulțit poate tot cu șapte mii sau mult mai mult. Sunt cei pe care îi întâlnim adesea pe scara blocului, la un spital, într-o biserică, pe stradă chiar.

Privirea ne este atrasă, în general, doar de rău. Răul acesta nu este dominant. Voi sunteți chemați să arătați lumii că sunt atâtea părți luminoase în interiorul ei, că partea paharului este, totuși, atât de plină! Voi înșivă să încercați să faceți parte dintre cei șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchii în fața diferitelor manifestări idolatre ale baalilor din această lume. Să vă arătați acestora, nu poate celor șapte miliarde – ar zice unii, dar sunt mult mai puțini cei care stau în genunchi în fața lui Baal – chiar dacă, poate, la o primă privire, nu sesizăm aceasta în interiorul lor. Vă doresc, așadar, să faceți alegerea ce bună a Cetății celei de Sus și să vă păstrați încrederea în frumosul, în binele, în dumnezeiescul care rămâne dominant în această lume.  Doamne ajută!

(Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, adresat absolvenților Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, promoția 2011-2015)