Chiar părintele Porfirie spunea: „De ce te străduiești să scoți întunericul din cameră? Fă o găuriță și las' să intre lumina, și întunericul de la sine va dispărea! Deschide geamul!” Ei, noi ne întoarcem, ne chinuim cu păcatele noastre, le scormonim, le întoarcem pe toate părțile, ne sfâșiem..., de parcă ar sta în puterea noastră să ne izbăvim de ele! Mult mai simplu, spunea Părintele Porfirie, deschide o portiță prin care să intre Lumina Dumnezeiască și întunericul, și sfâșierile tale se vor risipi de la sine! Această portiță este gândul bun, gândul luminos pe care trebuie să-l avem despre aproapele nostru, despre Dumnezeu.

 

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 27-28)