Amigdalita, o boală care dă bătăi de cap părinţilor şi copiilor
Una dintre afecţiunile ORL cu care se confruntă zilnic specialiştii pediatri şi ORL este amigdalita cronică a copilului, boală care nelinişteşte atât părinţii, cât şi micul pacient, dar care, diagnosticată corect, poate fi tratată complet.
Amigdalele palatine sunt implicate în procesul natural de apărare a organismului faţă de factorii externi. În cursul acestui proces, acestea se măresc în volum, ca o reacţie normală a ţesutului. Dacă această hipertrofie se menţine în timp şi se asociază cu infecţii repetate, amigdalele se transformă din „apărători“ în „agresori“ ai imunităţii copilului.
Primele simptome ce se înregistrează într-o astfel de situaţie sunt durerile intermitente de gât, jena la înghiţit, mirosul neplăcut al cavităţii bucale, tulburările de respiraţie, subfebrilitatea, oboseala, lipsa poftei de mâncare şi ganglionii măriţi în volum în regiunea submandibulară.
Pentru a stabili diagnosticul de amigdalită cronică este necesar un examen clinic în cadrul uni cabinet ORL, medicul specialist urmând să decidă tipul de tratament: medical sau chirurgical.
Dacă se recurge la tratamentul chirurgical, acesta constă în îndepărtarea amigdalelor palatine, intervenţie chirurgicală ce poartă denumirea de amigdalectomie.
Vârsta minimă a copilului la care se poate efectua această intervenţie este de 3-4 ani, cu excepţia cazurilor în care există o importantă obstrucţie, care impune această intervenţie la vârste mai mici.
Din momentul în care medicul a stabilit indicaţia de amigdalectomie, se urmează o serie de etape obligatorii:
- se va efectua un set de analize indicat de către specialist;
- se va urma un tratament preoperator, pentru eventuala corecţie a unor constante biologice şi pentru prevenirea unor complicaţii care pot apărea postoperator;
- medicul specialist ATI va face un consult preanestezic, deoarece este recomandabil ca intervenţia să fie efectuată sub anestezie generală la copil.
Amigdalectomia este o intervenţie chirurgicală ce nu necesită spitalizare îndelungată.
De obicei, pacientul se internează dimineaţa şi părăseşte spitalul în cursul aceleiaşi zile, dacă evoluţia este favorabilă.
Postoperator se recomandă evitarea consumului de băuturi sau alimente fierbinţi, repaus la pat, hrană semisolidă, se evită expunerea la soare, efortul fizic, precum şi expunerea în colectivităţi de copii, deoarece există risc crescut de contactare a unei infecţii virale, care poate influenţa negativ evoluţia.
Sughițul – interviu cu dr. Nicoleta Dimitriu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro