Amintiri de la Muntele Athos
În aceeaşi clipă intra în biserică un călugăr care începu să facă metanii şi să se roage, fără a fi văzut că mă aflam acolo. Atunci am văzut că era scăldat tot într-o lumină mai presus de fire.
Odată ne-am dus în pelerinaj la o mănăstire din insula Creta şi acolo am întâlnit un călugăr care trăise o vreme împreuna cu părintele la Muntele Athos. După ce s-au salutat, au început să povestească cât de bine petreceau la Muntele Athos şi ce lucruri minunate trăiau Bătrânii Bătrânilor lor.
Îmi amintesc că, la un moment dat, Părintele Porfirie a spus că uneori, când trebuiau să meargă de la o mănăstire la alta, unii dintre ei se deplasau zburând prin aer. „Cât de în urmă suntem noi astăzi", a spus Bunicuţul.
Într-o zi părintele mi-a spus:
„Pe când mă aflam la Muntele Athos, am intrat în biserică, m-am aşezat în strană şi mă rugăm. În aceeaşi clipă intra în biserică un călugăr care începu să facă metanii şi să se roage, fără a fi văzut că mă aflam acolo. Atunci am văzut că era scăldat tot într-o lumină mai presus de fire. Doamne, ce privelişte minunată! Ce privelişte cutremurătoare!"
(ANASTASIOS SOTIRIOS TZAVARAS, Amintiri despre Bătrânul Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 1999)