„Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.” (Luca 10, 6)

Orice creștin conștient de Împărăția pe care o poartă în sine, din care se hrănește sufletește și pe care o așteaptă să vină ca un fulger luminând orbitor și de la un capăt la altul al cerului, este un lucrător al păcii. Oriunde ar fi, în orice context și situație, el este un preot al împăcării, un slujitor al liniștii și înseninării, un făcător de pace. Pentru că are setea lui Iisus Hristos în inima lui: setea de a împăca omul cu Dumnezeu, cu prețul oricărei dureri sau batjocori, cu prețul propriei vieți. Tânjește, ca și Domnul său, să bea paharul plin cu amărăciunea sau revolta celorlalți, sângerând sufletește pe crucea tăcerii, cu nădejdea că din aceste dureri și scârbe, se va naște un alt fiu al păcii... 
Pacea fiecărui creștin crește cu fiecare inimă de lângă el, liniștită de puterea Crucii. Căci de pe Golgota, din Crucea Domnului coboară, din cruce în cruce, firul de înaltă tensiune al iubirii lui Dumnezeu, care preface inimile celor dornici de odihnă sufletească, în candele ale veșniciei, aprinse în zbuciumata și întunecata viață a acestei lumi.