Precum un om care are rane la trup, merge de se arată la doctor şi primeşte de la dânsul poruncă să pună cutare plasture la răni şi pe lângă aceasta să nu bea vin, să nu mănânce anumite bucate, căci astfel nu i se vindecă rănile: întru acest chip şi tu, frate, ai avut răni gândite (adică duhovniceşti) la sufletul tău (adică păcatele). Arătându-te la duhovnic, acesta ţi-a rânduit să pui plasture la răni, care este canonul postirii, al mâncării celei uscate, al metaniilor, al milostivirii şi al rugăciunii. Deci, dacă nu vei asculta sfatul lui, ci vei lua cele oprite (adică Sfintele Taine), atunci rănile tale nu se vindecă şi păcatele nu se curăţesc, ci dimpotrivă mai cumplite şi mai mari se fac. Dar nu numai atât, ci şi moarte sufletească şi trupească îţi pricinuieşte ţie această neascultare, precum zice dumnezeiescul Pavel: „Pentru aceasta mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi răposează” (adică mor sufleteşte). Şi aceasta zice Sfântul Apostol, pentru că unii fiind nevrednici, se împărtăşesc şi din cauza aceasta ajung bolnavi şi neputincioşi şi mulţi dintre ei mor.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu  sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 331)